Banca centrala a Suediei a redus dobanzile la nivelul zero, pentru a raspunde criticilor ca nu face destul pentru a combate un alt risc, deflatia, recunoscand in acelasi timp ca decizia creaza probleme in privinta limitarii datoriilor populatiei, relateaza CNBC, potrivit Mediafax.

"Exista un consens destul de larg ca datoriile populatiei reprezinta o problema. Daca indatorarea va continua sa creasca, am putea avea mari probleme in viitor, ceea ce vrem sa evitam", a declarat presedintele bancii centrale, Stefan Ingves. 

Autoritatile suedeze trebuie sa analizeze acum felul in care sa limiteze creditarea si sa creasca preturile locuintelor fara sa trimita piata imobiliara pe o spirala descendenta. 

Suedia beneficiaza de rating maxim AAA, intre putinele ramase in Europa, datorita nivelului scazut al datoriei publice, finantelor publice solide si nivelului ridicat de capitalizare si profitabilitate inregistrat de banci. Populatia in schimb, neafectata de criza financiara, s-a ingramadit sa contracteze imprumuturi ipotecare ieftine, iar preturile imobiliare s-au triplat in ultimii 20 de ani, fapt care a atras un avertisment din partea FMI. 

O alta problema este ca in ultimii 20 de ani in Suedia s-au construit prea putine locuinte, iar capitala Stockholm este unul dintre orasele cu cele mai ridicate ritmuri de dezvoltare.

Criticii afirma ca fostul guvern de centru-dreapta a amplificat riscurile prin reducerea impozitelor imobiliare si mentinerea unor facilitati fiscale. 

Intre timp, raportul dintre datoriile si veniturile populatiei a crescut peste 170%, fiind printre cele mai ridicate din Europa, existand temeri ca astfel consumul privat, care reprezinta aproape jumatate din PIB, va avea de suferit daca dobanzile vor urca sau preturile imobiliare vor scadea. 

In Stockholm, cumparatorii ofera mai multe milioane de coroane pentru apartamente vazute doar in fotografii, iar macaralele sunt o priveliste comuna in suburbii. 

"Nu credem ca se va termina prost", a declarat un consilier pentru investitii in varsta de 47 de ani, a carui sotie a cumparat o casa in Stockholm pentru 12 milioane de coroane (1,62 milioane dolari). 

Incercarile de pana acum ale autoritatilor de reglementare pentru reducerea cresterii creditarii, precum obligarea bancilor sa puna deoparte mai mult capital, nu au functionat intrucat dobanzile au continuat sa scada. 

Suedia s-a mai confruntat in trecut cu spargerea unei bule speculative pe piata imobiliara. Masurile de dereglementare din anii ’80 au condus la un boom al proprietatilor comerciale, care s-a spart in 1992. Atunci, preturile proprietatilor au scazut cu aproape doua treimi, iar Suedia a fost nevoita sa nationalizeze doua banci. Ulterior, creditarea s-a reluat.

Pana in 2013, ipotecile au atins 47% din totalul creditelor acordate de bancile suedeze, fata de 30% in 2011.

Un alt risc este faptul ca bancile se finanteaza in mare parte pe piata internationala, nu prin depozite. Multi economisti spun ca masurile care ar trebui luate, reducerea facilitatilor fiscale sau reintroducerea unor taxe pe proprietati, sunt dificile din punct de vedere politic. 

Ministrul pentru Piete Financiare, Per Bolund, a aratat ca guvernul nu este pregatit sa ia masuri care sa faca dificila suportarea de catre populatie a costurilor pentru locuinte sau, in cel mai rau caz, acestia sa fie nevoiti sa-si paraseasca locuintele. 

Guvernatorul bancii centrale este pentru inasprirea regulilor privind rambursarea creditelor ipotecare, avand in vedere ca numai 4 din 10 imprumutati isi platesc datoriile, comparativ cu 9 din 10 la jumatatea anilor 90. 

O alta solutie ar putea fi reducerea plafonului de imprumut de la nivelul actual de 85% din valoarea proprietatii.

Asociatia Bancherilor Suedezi a propus introducerea posibilitatii ca suedezii sa poata rambursa, voluntar, 50% din imprumut, acum cand dobanzile sunt extrem de scazute, pentru a fi mai bine pregatiti atunci cand dobanzile vor creste. 

Asigurarea unei "aterizari line" a pietei imobiliare va fi dificila, luand in considerare ce s-a intamplat in alte tari. Scaderea preturilor locuintelor in Danemarca si Olanda a provocat o scadere a increderii consumatorilor si a cheltuielilor, accentuand declinul, dupa criza din 2008-2009. In Olanda, autoritatile au inrautatit situatia, inasprind regulile de acordare a creditelor imobiliare, intr-o perioada in care preturile erau deja in declin. In Norvegia, unde datoriile populatiei legate de creditele ipotecare se afla la nivelul de circa 200% din veniturile disponibile, autoritatile au fost nevoite sa renunte la reglementarile stricte in domeniul creditarii, dupa ce preturile au inceput sa scada in 2013.