Ar fi totusi gresit ca operatorii low-cost sa fie priviti la fel ca toate celelalte companii aeriene. Pentru ca revolutia pe care acestia au inceput-o in anii ’90 inca nu s-a sfarsit, comenteaza Bloomberg.

Volatilitatea din cauza careia Wizz Air si-a retras oferta publica initiala de 271 de milioane de dolari este, in mare parte, cauzata de compania germana Lufthansa, care a inregistrat scaderi de profit din cauza grevelor repetate din ultimul an, dar si de competitia in crestere din partea operatorilor aerieni veniti din Golful Persic.

Aceste cauze, asociate cu situatia tensionata din Irak, ce va duce la majorari semnificative a preturilor combustibililor, au adus scaderi masive ale actiunilor companiilor aeriene, atat din Europa, cat si din SUA. De parca investitorii si-ar fi adus aminte descrierea lui Buffett despre industrie: “costuri fixe enorme, sindicate puternice si marfuri scumpe”.

Wizz Air, cu sediul central in Budapesta, a inceput sa creasca din 2012, atunci cand operatorul ungar Malev a intrat in faliment, compania low-cost preluand astfel majoritatea rutelor din estul Europei, din Lituania pana in Kosovo.

In plina criza financiara, cand companiile aeriene inregistrau scaderi masive, nimeni nu credea ca mai este loc de crestere. Dar low-costul a preluat in jur de 20% din piata din estul Europei.

Si totusi, piata germana, una dintre cele mai scumpe si mai aglomerate din lume – 19 companii low-cost opereaza aici – arata faptul ca nu exista totusi competitie directa. Potrivit unui studiu recent al centrului de cercetare DLR. 92% din rutele interne sunt operate de o singura companie. Pe de o parte, acesta este un semn al fragmentarii pietei, dar este si un indicativ al ingeniozitatii operatorilor de a evita un razboi al preturilor.

Paradoxal, in industria aeriana moderna, companii precum Wizz Air, Norwegian Air Shuttle sau Vueling, cu sediul in Barcelona, reusesc sa functioneze cu succes, fara sa se submineze una pe alta, aceasta fiind o traditie care se pastreaza de ani de zile.

Mai exista nise care pot fi acoperite, chiar si de catre operatorii low-cost. Compania norvegiana, de exemplu, introduce zborurile lungi, transatlantice sau catre atractiile turistice din Asia. Apoi, atat companiile cu traditie, ca Easyjet si RyanAir, precum si cele mai noi, ca Wizz Air, vin cu tot felul de oferte – alegerea locurilor sau preturi cu discount, care uneori le fac mai atragatoare fata de cele traditionale.

Desigur, preturile mici nu inseamna intotdeauna si confortul pe care il ofera companiile de linie, ceea ce atrage volatilitatea despre care amintea Wizz Air. De aceea, “aerofobia” lui Buffett se bazeaza pe istoria irationala si turbulenta a industriei.

Tocmai aceasta teama a investitorilor a facut Wizz Air sa-si retraga oferta de listare. Deocamdata, cel putin. Pentru ca este o chestiune de timp pana cand operatorii low-cost vor dovedi ca pot fi la fel de incredere ca toti ceilalti operatori aerieni, mai comenteaza Bloomberg.