Satul din Europa care se lauda cu cel mai rapid internet din lume, desi nu are apa curenta, iar aici traiesc mai multi ursi polari decat oameni
Bjørndalen, un orasel din arhipelagul ghetos al Norvegiei, Svalbard, unde nu se gaseste apa curenta, se lauda cu cel mai rapid internet din lume, potrivit Wall Street Journal.
O cabina situata in Bjørndalen, Svalbard, furnizeaza, probabil, cel mai rapid internet din lume, noteaza Wall Street Journal in editia online. Interesant e ca satul norvegian nu este racordat la nicio retea de utilitati. De pilda, nu furnizeaza apa curenta pentru niciuna dintre strazile localitatii, care totalizeaza 50 de kilometri. De fapt, pamantul este mereu inghetat aici, ceea ce face foarte dificila instalarea de utilitati.
Inedit este ca tocmai aceasta izolare a ajutat putinii locuitori ai comunitatii sa puna bazele unei retele de internet. Internetul de mare viteza este un lux pentru cei 2.600 de oameni care traiesc aici. De altfel, conditiile vitrege le fac multe probleme locuitorilor. Mai mult, in zona traiesc mai multi ursi polari decat oameni.
In timp ce mare parte din zona Arctica sufera din pricina lipsei unei retele performante de internet, mica localitate norvegiana se bucura de viteze de internet de 10-20 de ori mai mari decat restul Norvegiei. Svein Nordahl, in varsta de 64 de ani, petrece ore in sir in cabina sa din Svalbard, dotata cu iPad-uri, calculatoare si un simulator de zbor. Cabina este alimentata de un generator diesel, iar computerele au o capacitate de 43 de terabytes, suficient cat sa stocheze 60.000 de filme HD.
Domnul Nordahl locuieste intr-o cabina de 70 metri patrati, construita pe un fel de roca. A reusit sa aduca aici internet prin fibra optica, pe care-l transmita locuintelor aflate pana la 8 kilometri departare. Practic, datorita lui, aproximativ 2.000 de oameni din zona pot beneficia de retea.
Norvegia, cunoscuta drept una dintre cele mai bogate tari din lume, incearca sa ofere celor 5 milioane de locuitori un nivel de trai cat mai ridicat. Cei mai multi dintre norvegieni au acces la spitale private si la o educatie scumpa, finantate prin taxele si impozitele platite de populatie, precum si de companiile din industria petroliera. In timp ce Norvegia detine suveranitatea arhipelagului Svalbard, in urma tratatului din 1920, 42 de natiuni au primit dreptul de a desfasura activitati comerciale aici, atata timp cat norvegienii colecteaza suficient de multe taxe pentru a finanta serviciile locale pentru comunitatea din zona, alcatuita preponderent din rusi, ucrainieni, suedezi si thailandezi.
In urma cu cativa ani, operatorul norvegian telecom Telenor a hotarat sa upgradeze infrastructura prin fibra optica si sa investeasca intr-o retea mobila 4G. Atunci, operatorul a privit Svalbard un fel de "miniatura a Norvegiei" si a decis sa foloseasca localitatea ca experienta pentru noul proiect. Impreuna cu Nordahl, un pasionat de tehnologie, au gandit un proiect care sa furnizeze internet de mare viteza in micul sat Bjørndalen, numit astfel dupa ursii polari care traiesc in zona. Telenor a alimentat zona cu infrastructura tehnica necesara, iar Nordahl s-a ocupat de restul.