Potrivit oamenilor de stiinta, creierul nostru inmagazineaza un fel de schite mentale, unice pentru fiecare individ in parte, in functie de nevoile sale, care “cartografiaza” locurile pe care le vizitam sau avem de gand sa le vizitam, si legaturile dintre ele.

Odata cu aparitia GPS-ului, acest efort mental nu mai este necesar, iar creierul nu mai apeleaza la aceasta functie.

GPS-urile au inceput sa apara la sfarsitul anilor ’90, initial in industria masinilor de lux, si erau considerate ceva demn de domeniul stiintifico-fantastic. Pana atunci, putini soferi ar fi virat la intamplare sau ar fi ales sa iasa de pe autostrada in ultimul moment. Astfel de decizii ne sunt acum practic comandate de o voce din micul dispozitiv, voce pe care noi o urmam cat se poate de increzatori.

Munca omului s-a micsorat astfel considerabil. Pana acum, eram nevoiti sa fim foarte atenti la tot ceea ce se intampla in jurul nostru, ca sa putem asambla aceste harti mentale, presarate cu detalii si indicatii, pentru a ne putea ajuta sa ne descurcam in tot felul de situatii. Odata cu aparitia GPS-ului, procesul cognitiv de cartografiere mentala nu a mai fost necesar.

Gary Burnett, profesor la Universitatea din Nottingham, Anglia, a condus in 2005 un experiment in care subiectilor li se cerea sa parcurga patru rute. Jumatate dintre ei au avut instructiuni pas cu pas care sa ii indrume catre destinatie, in timp ce celorlalti li s-au dat harti traditionale. Dupa aceea au fost intrebati despre ce au vazut pe drum si rugati sa schiteze o harta a traseului. Soferii care doar au urmat instructiunile s-au descurcat mult mai slab decat ceilalti, iar unii dintre ei nici macar nu si-au dat seama ca prin anumite locuri fusesera indrumati sa treaca de doua ori, venind din directii diferite.

Un alt studiu, de data aceasta din 2008, condus de profesorul Toru Ishikawa, de la Universitatea din Tokyo, a ajuns la aceleasi concluzii. GPS-ul scade capacitatea de concentrare si de orientare, chiar daca subiectii il folosesc cand merg pe jos, si nu cand sunt la volan. Desigur, cei care erau indrumati pas cu pas de-a lungul traseului, ajungeau mult mai repede si mai exact la destinatie, in timp ce aceia care foloseau hartile traditionale se mai pierdeau uneori pe drum.

Cercetarile care vin in sprijinul acestor teorii sunt numeroase si, desi cercetatorii nu spun ca ar trebui acum sa renuntam la toate gadgeturile din viata noastra, acestia atrag atentia ca ar fi mai bine sa le folosim in asa fel incat sa ne imbunatateasca functiile naturale, si nu sa le inlocuiasca definitiv.