Activitatea sindicala in Romania s-a amplificat, dupa cum era de asteptat, dupa caderea regimului comunist, protestele de la inceputul anilor '90 avand ecouri triste pana in zilele noastre, daca ne aducem aminte de celebrele mineriade. 

Nu se poate spune insa ca cele trei mineriade, din anii 1990, 1991 si 1999, au avut doar revendicari care tin de conditiile de munca sau de salarii, evenimentele din acele perioade fiind asociate frecvent cu factorul politic.

In afara mineriadelor si a celebrelor proteste din Piata Universitatii de dupa Revolutie, sindicatele din Romania au inceput sa se coaguleze la inceputul anilor '90, legea privind reglementarea statutul sindicatelor fiind si primul motiv de greva nationala, in 1991.

De-a lungul anilor au aparut mai multe confederatii sindicale, primele dintre ele fiind CSI Fratia, devenita ulterior CNSLR Fratia, si Confederatia Meridian, care reunea majoritatea angajatilor din minerit. Pe langa cele doua, in prezent mai exista CNS Cartel Alfa, Blocul National Sindical si Confederatia Sindicatelor Democratice din Romania. 

Desi Cartel Alfa, Blocul National Sindical si CNSLR Fratia isi disputa primul loc la numarul de membri, fiecare dintre liderii lor sustinand ca reprezinta peste un milion de angajati, in ultimii ani numarul de sindicalisti s-a micsorat, si parca nici miscarile de protest nu mai au aceeasi amploare. De aceea nu este de mirare ca mitingul din 19 mai, din Piata Victoriei, la care sindicatele au strans aproximativ 50.000 de participanti, a fost catalogat de presa internationala drept cel mai mare protest sindical din Romania ultimilor zece ani.

Pantofarii din Sibiu, primii grevisti din Romania

Potrivit unei analize a Confederatiei Sindicale Meridian, prima greva semnalata pe teritoriul Romaniei a fost greva pantofarilor din Sibiu, in 1853.

La acea data nu putem vorbi insa de sindicate, prima organizatie a muncitorilor fiind infiintata in 1905, respectiv sindicatul tamplarilor, care reunea 15-20 de membri. Dupa exemplul acestora, cizmarii si croitorii, se organizeaza si ei in sindicate.

In 1906, in Romania existau 30 de sindicate, care grupau peste 4.400 de membri, pentru ca, un an mai tarziu, organizatiile sindicale sa ajunga la 55, cu un numar dublu de membri.

Pana la debutul Primului Razboi Mondial, protestele sindicale in Romania nu au fost de mare amploare, poate si din cauza slabei dezvoltari industriale. Au ramas in istorie insa greva muncitorilor din Portul Constanta, din 1868, greva de la Atelierele CFR Bucuresti, din 1888, sau grevele feroviarilor din Transilvania si a minerilor din Valea Jiului, din 1904 si, respectiv, 1906.

Dupa Primul Razboi Mondial si pana la inceputul celui De-al Doilea, miscarile greviste din Romania s-au amplificat, datorita dezvoltarii economice de dupa razboi si mai apoi, ca urmare a crizei din anii '30.

De retinut sunt prima greva generala, din 1920, greva muncitorilor forestieri din Valea Muresului, din 1925, grevele muncitorilor de la Resita si de la Lupeni, din 1926 si 1929, precum si greva de la fabrica Saturn, din Bucuresti, din 1933, prima greva in care muncitorii au ocupat fabrica.

Lupeni si Atelierele Grivita, greve cu varsare de sange

In perioada interbelica, ridicarea sindicatelor impotriva puterii a dus de mai multe ori la un deznodamant tragic de partea protestatarilor. Astfel, in timpul protestelor minerilor de la Lupeni, din 1929, sub guvernul taranist, au fost omorati 23 de muncitori si alte cateva zeci au fost raniti.

Un alt moment inscris in cartile de istorie este greva muncitorilor de la Atelierele Grivita din Bucuresti, din ianuarie-februarie 1933. Avand initial revendicari salariale, protestul a fost ulterior confiscat de sindicatul comunist, care a transformat greva in miscare politica.

Greva a fost inabusita violent de catre guvernul roman de atunci, bilantul confruntarii dintre protestatari si autoritati, din 16 februarie, fiind de 4 morti si 34 de raniti care au fost internati in spitalele bucurestene. Si cealalta parte a avut pierderile ei, doi soldati si un gardian public fiind ucisi in timpul evenimentelor.

Minerii din Valea Jiului si muncitorii de la Brasov, singurii grevisti din timpul regimului comunist

Lesne de inteles de ce, miscarea sindicala din Romania a fost ca si inexistenta in perioada regimului comunist. Chiar daca au mai existat incercari de revolta, acestea au fost inabusite inainte de a se afla despre ele.

Doua momente au ramas insa in memoria romanilor, refuzul minerilor din Valea Jiului de a intra in subteran, in 1977, din cauza conditiilor draconice de munca din mina, si protestele din noiembrie 1987, de la uzina Steagul Rosu din Brasov. 

Despre protestul de la Brasov se spune ca a reprezentat momentul care a declansat manifestarile de peste doi ani, din decembrie, care au dus la rasturnarea regimului comunist.

Anii zbuciumati de dupa Revolutie si guvernarea sindicala PSD-ista

Miscarea sindicala din Romania s-a revigorat dupa decembrie 1989, protestele de la inceputul anilor ’90 fiind frecvente si destul de agresive. De cele mai multe ori, insa, acestea au fost asociate, din nou, cu scopuri politice.

Nicio confederatie sindicala nu are o cronologie a tuturor grevelor care au avut loc in ultimii 20 de ani, dar au ramas in istorie greva nationala, din 1991, pentru legea sindicatelor, greva organizata de CSI Fratia, in 1993, pentru recuperarea zilei de 1 Mai, greva nationala din 1995, pentru acordarea de salarii compensatorii salariatilor disponibilizati, sau grevele succesive ale transportatorilor, CFR-istilor sau ale profesorilor din anii 2000.

Nu puteam sa nu remarcam o perioada de acalmie, intre 2001 si 2004, care coincide cu guvernarea PSD-ista. Cunoscuti pentru stransele legaturi cu sindicatele, social-democratii au avut o colaborare buna cu reprezentantii salariatilor, mai ales ca doi lideri sindicali importanti ai vremii aveau acum portofolii de ministru: Marian Sarbu, la Ministerul Muncii, si Miron Mitrea, la Transporturi.

In acelasi timp, o serie de sindicalisti au ajuns parlamentari pe listele acestui partid. Unul dintre exemple este liderul sindical de la metrou, Ion Radoi.

In 2004 s-a schimbat puterea si din 2005 au reinceput grevele!

CFR-istii si profesorii au organizat cele mai indelungate greve

De fiecare data cand au avut revendicari salariale, angajatii CFR au blocat activitatea pe caile ferate. Fie pentru cateva ore, fie pentru cateva zile, spontan sau nu, cert este ca mecanismul functioneaza. Chiar daca de cele mai multe ori protestele sunt declarate ilegale in instanta, pe termen scurt oamenii isi primesc majorarile cerute si nu-si mai aduce nimeni aminte ca protestele au fost in afara legii. Pana la urmatoarea greva…

Cel mai important moment din istoria protestelor feroviarilor a fost greva din 2005, cand Federatia Mecanicilor de Locomotiva a intrerupt lucrul pentru 20 de zile, unul dintre cele mai indelungate proteste din Romania postdecembrista.

Pe langa feroviari, profesorii sunt cunoscuti ca avand o activitate sindicala efervescenta si lideri de sindicat bataiosi. Miscarea sindicala a cadrelor didactice a prins contur mai degraba dupa anul 2000, iar de atunci nu exista an in care profesorii sa nu organizeze mitinguri, greve japoneze, de avertisment sau generale, amenintand de fiecare data cu blocarea anului scolar.

Cele mai lungi greve din educatie au avut loc in 2000, o greva generala de doua luni, si in 2005, cand dascalii au refuzat sa intre la ore o luna de zile. In principal, revendicarile profesorilor au fost legate de salarizare si de subfinantarea sistemului.

Cand vor majorari salariale, si angajatii de la metroul bucurestean fac sau macar ameninta cu greva. In istoria de dupa 1989, metroul a fost de sapte ori in greva generala, cea mai indelungata fiind cea din 1990, cand protestul a tinut 3 zile. Ultima greva de la metrou a avut loc pe 17 noiembrie 2009, iar cea programata pentru 18 martie 2010 a fost anulata in ultimul moment, dupa ce sindicatele au obtinut majorarile salariale cerute.

Premiera in istoria Romaniei – greva magistratilor din toamna lui 2009

Cu anticipare de prin vara, in septembrie 2009 se producea pentru prima data in istoria moderna a Romaniei un protest generalizat la nivel national al personalului din justitie.

Dupa zile intregi de negocieri, de promisiuni si de rugaminti, atat din partea ministrului Justitiei, Catalin Predoiu, cat si a presedintelui Traian Basescu, magistratii au reluat activitatea dupa mai bine de trei saptamani de pauza, timp in care Romania a fost paralizata la propriu.

Reclamand subfinantarea sistemului si proastele conditii in care isi desfasoara activitatea, ceea ce nu era departe de adevar, principala miza a protestului a fost, de fapt, nemultumirea legata de treapta de salarizare pe care personalul din justirie fusese plasat in legea unitara de salarizare, precum si amanarea platii unor sporuri castigate, culmea, in instanta.

Magistratii au obtinut ce-au vrut, bucurandu-se de statutul de putere in stat, procesele au fost reluate, dar pierderile nu au fost cuantificate niciodata.

Vezi aici cati bugetari participa la greva generala de astazi si ce domenii sunt blocate

Incont.ro este disponibil si in varianta pentru mobil: m.incont.ro!