Potrivit sursei citate, cauza principală a acestei diminuări o reprezintă sporul natural negativ (numărul persoanelor decedate depăşind numărul născuţilor-vii cu 71.125 persoane).

În plus, INS notează că România continuă să fie o ţară de emigrare, fenomenul de emigrare constituind cea de-a doua cauză principală a reducerii populaţiei ţării.

Soldul migraţiei internaţionale în anul 2017 a fost negativ, numărul emigranţilor depăşind numărul imigranţilor cu peste 53.000 de persoane. În cursul anului 2017, bărbaţii au emigrat într-o proporţie mai mare decât femeile (50,9%), la fel şi în rândul imigranţilor, cu 53,5%.

Conform intervalului de referinţă, populaţia urbană, precum şi cea de sex feminin sunt majoritare, cu 53,8% din total, respectiv 51,1%.

Cercetarea INS arată, totodată, că fenomenul de îmbătrânire demografică continuă să se accentueze în România, cu 116,9 persoane vârstnice la 100 de tineri sub 15 ani. În acest context, ecartul dintre populaţia vârstnică de 65 ani şi peste şi populaţia tânără de 0-14 ani a ajuns, la 1 ianuarie 2018, la 513.000 de persoane, respectiv 3,551 milioane de persoane faţă de 3,038 milioane de persoane, în creştere faţă de 439.000 persoane, la 1 ianuarie 2017.

La 1 ianuarie 2018, populaţia rezidentă din mediul urban a fost de 10,498 milioane de persoane, în scădere cu 0,3% faţă 1 ianuarie 2017. Populaţia feminină a fost de 9,980 milioane de persoane, în scădere cu 0,6% faţă de aceeaşi dată a anului precedent.

Ponderea populaţiei de 0-14 ani în total populaţie s-a menţinut la valoarea determinată pentru 1 ianuarie 2017 (15,6%), în timp ce ponderea populaţiei de 65 ani şi peste în total populaţie a înregistrat o creştere de 0,4 puncte procentuale (de la 17,8%, în 2017, la 18,2%, la 1 ianuarie 2018). Astfel, raportul de dependenţă demografică a crescut de la 50,1 (la 1 ianuarie 2017) la 50,9 persoane tinere şi vârstnice la 100 persoane adulte (la 1 ianuarie 2018).

Populaţia rezidentă cuprinde totalitatea persoanelor (cetăţenie română, străină sau fără cetăţenie) care au reşedinţa obişnuită în România, pentru o perioadă de cel puţin 12 luni.