Multinaționalele angajează detectivi particulari pentru a-și verifica viitorii angajați. Ce le interesează din viața privată a acestora
În multinaționalele din România se fură. Este concluzia specialiştilor în resurse umane, care spun că angajatorii de top au început să apeleze la detectivi particulari care să verifice angajaţii şi candidaţii pentru diverse posturi de conducere.
Investigatorii trebuie să afle ce maşina conduceţi, din ce familie proveniţi şi cu cine vă întâlniţi, ce credite aveţi, sau dacă aţi avut probleme la alte locuri de muncă. Angajatorii vor ţine cont de aceste date pentru a limita accesul unor persoane la bani sau la funcţii de conducere.
Patronii companiilor private apelează din ce în ce mai des la detectivi particulari pentru că suspectează că unii angajaţi nu sunt cinstiţi: fură din banii companiei sau vând informaţii concurenţei. În Occident, candidatul este verificat mai întâi dacă este competent, apoi ce personalitate are şi la final se întocmeşte profilul moral. În România lucrurile se fac invers.
George Butunoiu, specialist în resurse umane: “Primul lucru pe care mi-l cere orice angajator este să mă asigur dacă candidatul respectiv e onest sau nu. În multinaţionale se fură mai mult decât în firmele de la stat. Se fură la greu. Îi cunosc de 26 de ani şi fiecare îmi povesteşte ce şi cum fură celalalt.”
Furtul este recunoscut de conducerea companiilor care includ în bugete între 1 şi 2% aceste pierderi. În acelaşi timp, încearcă să prevină pagubele:
Pentru că firmele cer informaţii cât mai detaliate despre salariaţi, uneori detectivii particulari se infiltrează în societăţile respective că angajaţi. Aşadar te poate spiona colegul cu care îţi bei cafeaua, femeia de serviciu sau orice alt coleg cu care îţi petreci timpul la muncă.
Managerii plătesc companii de investigaţii, care să analizeze riscul de securitate pe care îl prezintă fiecare salariat în parte sau cei care urmează să fie angajaţi. Cerinţele sunt diferite, în funcţie de poziţia ocupată sau cerută.
Patronul unei firme de investigaţii, Mihai Belu: “Asta se face prin analiza backgroundului, prin analiza cercului relaţional al angajatului respectiv, stabileşti dacă are o legătură cu concurența sau cu mediul de crimă organizată sau cu un mediu nesănătos care ar putea duce la anumite riscuri.”
De exemplu, un angajat care are un salariu de 2.000 de lei şi conduce o maşină scumpă sau locuieşte într-o zonă rezidenţială luxoasă, ridică semne de întrebare în ochii angajatorului.
De asemenea, un individ care are credite la bănci mult mai mari decât salariul nu ar primi un punctaj bun dacă ar vrea să se ocupe de contabilitatea firmei.
Iar cei care şi-au schimbat prea des locurile de muncă au puţine şanse să acceseze o poziţie de conducere.
Investigarea salariaţilor este însă limitată de lege. Detectivii nu pot de exemplu să îi instaleze celui vizat microfoane sau camere ascunse pentru că îi încalca viaţa privată şi comit o infracţiune.
Pe acelasi subiect: