Dupa ce strabati Piata Tiananmen, unde se intra in sir indian, si treci de zona de control, ajungi in fata Orasului Interzis. Pe zidul exterior, vazut dinspre Piata, troneaza, mare si sobru, portretul lui Mao Tze Dun. De acolo, marele reformator pare ca priveste introspectiv catre propriul sarcofag. Chinezii l-au cinstit cu un mausoleu-monument, noteaza Mediafax in cadrul unui reportaj.

O caciula cu urechi imblanite, cu o stea rosie, brodata in frunte si o pereche de manusi muncitoresti ti se ofera la Poarta Pacii Celeste, intrarea in Orasul Interzis. Comertul ambulant cu suveniruri de partid se face chiar sub ochii autoritatilor care par sa il incurajeze. Un grup de europeni imbracati de toamna in vantul patrunzator al Beijingului – in Piata pare chiar mai frig - face asaltul comerciantilor imparabil. Daca nu te tii tare, ramai fara bani inainte chiar de a zari magazinele de suveniruri care sunt amplasate intotdeauna strategic. Cel putin unul din grup nu scapa tentatiei si cumpara ceva, macar o caciula, pentru care nu te targuiesti, ca oricum e frig si-ti ramane amintire.

Ca simplu turist, fara bagaje istorice si politice, te astepti ca Orasul Interzis sa fie nimic mai mult decat o alta fateta traditionala a comunismului chinezesc.

Paradoxal, insa, comunismul a disparut, cel putin la nivel imagistic, insa disciplina lui se face simtita in felul de-a fi al oamenilor. Grupurile de turisti pasesc cu o piosenie fatisa pe urmele marilor imparati ai Chinei. Steguletele de diferite culori sunt fluturate de ghizi, astfel incat sa nu te pierzi de grupul tau. Esti purtat pe aleile pavate cu piatra seculara frumos si bine intretinuta printre cladirile unde, odata, framantarile si intrigile imperiului faceau locul sa freamete.

Ghidul iti ofera nu doar inerentele detalii istorice, ci si arhitecturale. Asa afli ca Orasul Interzis este singurul din China unde acoperisurile sunt ocru, din gresie si tigla, si peretii cladirilor vopsiti in rosu intens.

"Acestea erau insemnele imparatului si trebuiau respectate ca atare", subliniaza ghidul. Firavele fire de iarba de pe acoperisuri iti confirma ca tot ce vezi este 100% autentic.

Curat si organizat, Orasul este o cale fara intoarcere – vizitatorii nu pot iesi pe aceeasi poarta pe care au intrat. Un loc cat se poate de formal, aproape simetric si aranjat conform unei logici ierarhice, cu principalele cladiri pornind din centru catre nord si sud. Orasul Interzis porneste de la principala poarta, din sud, si se sfarseste la cea din nord, strajuita de peretele artificial din carbune – Coal Hill. O axis mundi, o axa a capitalei Chinei, dispunerea orasului este plina de simboluri.

Intre ziduri, de deasupra carora se zaresc fruntile trufase ale zgarie-norilor Beijingului, este un vacarm deloc suparator. Printre fluierele si tiuitul statiilor de emisie purtate de ghizi si clickurile camerelor foto avide de imagini senzationale, in aer pluteste un zumzet amestecat de voci transformate de emotii dintre cele mai diverse. Chinezii nu vorbesc toti aceeasi limba si, de aceea, exista translatori si pentru ei. Daca vreodata ai incerca sa descrii sintagma "forfota organizata", acum este momentul. Un dute-vino continuu, marsaluiri turistice catre cladirile a caror intimitate o poti patrunde doar din spatele gardurilor de lemn. Casele imparatilor si intreaga structura dezvaluie atat ierarhia imperiala, cat si pe cea divina in China pre-moderna.

Cele cinci secole de istorie a Chinei sunt adunate in cele 10.000 de camere mobilate care se afla intre zidurile Orasului Interzis. Construit in numai 14 ani, in perioada Dinastiei Ming, locul a fost, pana in urma cu un aproape un secol, resedinta de iarna a imparatilor Chinei. Marturie au ramas cele peste un milion de relicve istorice de o inestimabila valoare.

Acum, Orasul Interzis este loc de pelerinaj pentru toti cei pentru care o vizita in Beijing fara a-si rezerva o zi in care sa strabata aleile pavate este inadmisibila. "Armonia" este cuvantul care se doreste a defini Orasul Interzis. "Suprema", "prospera", "unificata", "perpetua" sau "mentinuta", armonia este cea pe a carei baza s-au construit nu doar orasul, ci intreaga societate chineza, cel putin de de la Confucius pana in prezent.

Punct-cheie ale Orasului Interzis, Piata Armoniei Supreme, cea dintai din sirul de "armonii", este prima in care patrunzi si este strabatuta de o apa peste care au fost cladite nu mai putin de cinci poduri, simbol al celor cinci virtuti umane: intelepciune, credinta, dreptate, ordine si bunavointa.

Urmeaza Poarta Armoniei Supreme si, in centrul Orasului Interzis, punct maxim de interes, daca tinem cont de numarul de vizitatori care incearca sa surprinda in detalii locul, se afla trei constructii aproape identice, din marmura – Sala Armoniei Perpetue, Sala Armoniei Supreme si Sala Armoniei Mentinute. Inaintand catre nord, spre iesire, treci de Poarta Viitorului Norocos si de Poarta Marilor Inaintasi pentru a patrunde, prin Poarta Puritatii Ceresti, catre o alta curte interioara. Inainte de asta, insa, nu poti rata ceasul solar, pe care, daca lumina nu te ajuta sau esti ocupat cu portretele fotografice din cele mai bune unghiuri, il poti rata.

Adevarul este ca, dupa model japonez, chinezilor le place sa se fotografieze. "Boala" se extinde repede si la tine, european care obisnuiai sa razi de grupurile zgomotoase de turisti asiatici care „pozau toate prostiile" in tara ta. Inveti repede sa faci slalom printre palcurile de chinezi care iti strica fiecare cadru pe care tu il crezi unic si inegalabil. N-o fac intentionat, dar sunt multi si e aproape imposibil sa ai un dram de intimitate intr-o asa mare de oameni.

Tot de neinchipuit este sa parasesti mareata constructie, din care numai 15 din cele 72 de hectare sunt construite, prin poarta din nord, fara sa iei cu tine macar un suvernir din cele cateva magazine de acest fel care se afla in interior. Cu 10 yuani (aproximativ 5 lei) poti pleca acasa cu o agenda de buzunar invelita in faimoasa matase chinezeasca. Pentru tot atatia bani iti poti lua magneti de frigider sau alte nimicuri simbolice, in timp ce, daca platesti aproximativ 20 de yuani (10 lei), te poti imbogati cu una dintre variantele orbitor de kitsch ale unui dragon batut in pietre de toate culorile, care iti zgarie retina intr-un mod nefiresc de placut.

Trebuie sa accepti asta, mai ales ca, dupa trei zile in care pleopele tale se deschid si se inchid pe contururi de lampioane rosii, mari de galben si verde, incetezi sa-ti mai spui: "Chinezarii!". Doar esti in China.