"Salut decizia Consiliului Federal din Elveţia de a acorda libera circulaţie cetăţenilor români de la 1 iunie 2019. Încetează astfel clauza de salvgardare care limita acest drept pentru cetăţenii români şi bulgari. Decizia este una firească, asigurând drepturi egale cetăţenilor UE", a postat Ciamba pe Twitter, în urmă cu două săptămâni.

În luna aprilie 2018, Consiliul federal elveţian a decis să prelungească clauza de salvgardare aplicabilă cetăţenilor români şi bulgari, prevăzută în Protocolul II al Acordului UE - Elveţia privind libera circulaţie a persoanelor.

Această măsură, a comunicat MAE la acel moment, avea o valabilitate de un an, până la 31 mai 2019, fără a mai putea fi reînnoită, şi vizează eliberarea de noi permise de şedere de tip "B" (durată de şedere între 1 şi 5 ani). Măsura nu restricţionează eliberarea de permise de tip "L" (durată de şedere sub un an) şi nici prelungirea permiselor de tip "B" deja eliberate.

MAE informa că, potrivit Acordului din 1999 dintre Confederaţia Elveţiană şi Uniunea Europeană privind libera circulaţie a persoanelor (ALCP), extins la România şi Bulgaria la 1 iunie 2009 prin Protocolul II la acesta, accesul cetăţenilor români şi bulgari pe piaţa muncii elveţiene s-a făcut în limita unor cote stabilite pe o perioadă de 7 ani (2 ani + 3 ani + 2 ani, din 2009 până la 31 mai 2016).

Perioada de menţinere a restricţiilor pe piaţa muncii s-a încheiat la 31 mai 2016, dată de la care Elveţia a liberalizat circulaţia lucrătorilor români şi bulgari. Ulterior, autoritățile de la Berna au restricționat din nou libera circulație, din cauza numărului mare de solicitanți de permise de ședere.

Potrivit datelor comunicate de către autoritățile elvețiene la acea vreme, în perioada iunie 2016 - mai 2017 au fost acordate aproximativ 3.900 permise de ședere de tip „B” pentru cetățenii români și bulgari, cifra care depășea pragul mediu al ultimilor trei ani, de 1.024 de permise.

Astfel, conform Protocolului, pentru ultima dată, la data de 1 iunie 2018, guvernul elveţian a putut activa o clauză de salvgardare (lit. d) din Protocol raportată la art. 10.4 din ALCP.

România și Bulgaria nu au fost singurele țări în cazul cărora s-a luat această decizie. Elveţia a aplicat aceeași măsura și în 2012 pentru statele membre nou intrate în UE şi în 2013 pentru toate statele membre UE.

Salarii mari, prețuri pe măsură

Potrivit statisticilor, salariul mediu în Elveția este in jur de 5.500 - 6.000 de euro, în funcție de industrie. Cele mai mari venituri le au angajații din industria farmaceutică – 10.000 de franci elvețieni pe lună, urmată de asigurări, industria IT și servicii financiare, domenii în care se câștigă peste 9.000 de franci pe lună.

La polul opus, sunt salariile din serviciile HR – 4.000 de franci pe lună, HoReCa – 4.300 de franci pe lună și retail – 4.700 de franci pe lună. În construcții se câștigă în jur de 5.500 de franci pe lună, iar o asistentă poate primi între 4.000 și 6.000 de franci.

Chiar dacă primesc salarii cu mult peste media europeană, trebuie subliniat și faptul că elvețienii au unul dintre cele mai ridicate costuri ale vieții de pe continent.

Deși Elveția este a doua cea mai bogată țară din Europa, după Luxemburg, cu un PIB per capita care depășește 80.000 de euro, costul vieții este este unul pe măsura salariilor. Alături de țările nordice, Țara Cantoanelor ocupă, de ani de zile, primele locuri în topul celor mai scumpe țări din lume.

Anul trecut, preţurile de consum pentru gospodăriile din Elveţia erau cu 56% mai mari decât media din cele 15 state din Europa Occidentală. Doar islandezii, care locuiesc pe o insulă în Oceanul Atlantic la peste 1.000 de kilometri de Europa continentală, plăteau preţuri mai mari.