Totusi, atunci cand persoana respectiva a desfasurat deja o activitate salariata, nu i se poate refuza acordarea unor astfel de prestatii in mod automat, fara o examinare individuala, potrivit unui comunicat al Curtii de Justitie a Uniunii Europene (CJUE).

Curtea de Justitie a statutat recent ca statele membre pot exclude de la beneficiul prestatiilor de asistenta sociala cetatenii UE care intra pe teritoriul lor fara intentia de a gasi un loc de munca. Aceasta cauza a vizat prestatiile germane ale asigurarii de baza, numita "Grundsicherung”, care urmaresc in special sa asigure subzistenta beneficiarilor.

In acest context, i s-a solicitat Curtii sa decida daca astfel de prestatii pot fi refuzate si unui cetatean al Uniunii care este in cautarea unui loc de munca dupa ce a fost deja incadrat in munca pe o anumita perioada in statul membru gazda.

Cazul se refera Nazifa Alimanovic si cei trei copii ai sai, Sonita, Valentina si Valentino, care au toti cetatenia suedeza. Cei trei copii sunt nascuti in Germania in 1994, in 1998 si, respectiv, in 1999. Dupa ce au locuit in strainatate, familia a revenit in Germania in iunie 2010. Intre aceasta data si luna mai 2011, adica timp de mai putin de un an, Alimanovic si fiica sa cea mare, Sonita, au fost active in Germania in posturi de scurta durata sau ocazionale. De la acel moment, cele doua femei nu au mai desfasurat o activitate profesionala.

Citeste si: Soldatul american care l-a impuscat pe Osama ben Laden vine in Romania

De la 1 decembrie 2011 si pana la data de 31 mai 2012, ele au primit alocatii de subzistenta pentru beneficiarii apti de munca ("Arbeitslosengeld II"), iar Valentina si Valentino au beneficiat de alocatii sociale pentru beneficiarii inapti de munca.

Ulterior, autoritatea germana competenta, Jobcenter Berlin Neukölln, a incetat sa plateasca aceste alocatii apreciind ca, in calitate de solicitanti de munca straini, Nazifa Alimanovic si fiica sa cea mare, Sonita, dar si, pe cale de consecinta, Valentina si Valentino, erau exclusi de la beneficiul alocatiilor in discutie.

Astfel, potrivit legiuitorului german, strainii si membrii familiilor acestora, al caror drept de sedere este justificat numai de cautarea unui loc de munca nu pot pretinde astfel de prestatii.

Sesizata cu acest litigiu, Curtea Federala de Contencios Social din Germania a cerut Curtii sa stabileasca daca aceasta excludere este compatibila cu dreptul Uniunii.

Astfel, avocatul general Melchior Wathelet, in concluziile privind aceasta speta, pleaca de la ipoteza potrivit careia prestatiile in discutie privesc, cel putin in mod preponderent, sa asigure mijloacele de existenta necesare pentru a duce o viata conforma cu demnitatea umana, nu sa faciliteze accesul pe piata muncii.

Rezulta, astfel, arata avocatul general, ca aceste prestatii trebuie calificate drept prestatii de asistenta sociala in sensul directivei "cetateanul Uniunii".

Amintind ca discriminarea unui cetatean al Uniunii pe motiv de cetatenie sau nationalitate este interzisa, directiva prevede o derogare de la acest principiu in ceea ce priveste prestatiile de asistenta sociala. Astfel, un stat membru nu este obligat sa acorde dreptul la prestatii de asistenta sociala in timpul primelor trei luni de sedere sau, dupa caz, in timpul perioadei mai lungi de cautare a unui loc de munca, pentru cetatenii Uniunii care au intrat pe teritoriul sau in acest scop.

Potrivit avocatului general, "aceasta exceptie trebuie interpretata in mod strict si limitarile care decurg din aceasta trebuie sa fie legitime".

Concluziile avocatului general nu sunt obligatorii pentru Curtea de Justitie. Misiunea avocatilor generali este de a propune Curtii, in deplina independenta, o solutie juridica in cauza care le este atribuita. Judecatorii Curtii urmeaza sa delibereze in aceasta cauza.