Sunt aduși de angajatori, care au preferat să plătească transport, cazare și masă unor străini legați de slujbă, printr-un contract de doi ani, decât să caute, fără succes, candidați români. În ciuda deficitului de forță de muncă, puține firme fac efortul să angajeze oameni de pe alte continente.

40 de indieni au aterizat la Bucureşti. Mulţi au mai lucrat în construcţii, în ţările din Golf. Acum, vor ajunge pe un şantier din Braşov.

„În Abu Dhabi a fost bine, dar aici în România e mai bine. Este Europa, normal! Compania are contract cu mine pe doi ani”, spune un muncitor.

Angajatorii au parcurs toate procedurile pentru transfer de forţă de muncă non-UE. Au mers în India cu câteva luni în urmă, oferind muncitorilor care primeau, în regiunea Punjab, 150-200 de euro pe lună, salarii de trei ori mai mari.

„Mergem cu angajatorul în ţara de origine. Îi selectam cu proba de lucru. De obicei vor să muncească minim 5-6 ani, ceea ce îi oferă angajatorului o stabilitate”, spune Anne Marie Stavri, agent de recrutare.

Agenţii de recrutare spun că, dintre asiatici, angajatorii români îi preferă pe candidaţii budişti. Nu beau, nu provoacă scandaluri şi nu părăsesc locul de muncă. Firmele sunt obligate să le acorde cel puţin minimul pe economie.

Muncitorii vor fi cazaţi în barăci, pe şantier. Sunt vegetarieni şi au bucătarul lor, care a adus şi condimente de acasă.

Pentru fiecare lucrător străin, angajatorul plăteşte în jur de 1.200 de lei pe acte, între 300 şi 600 de euro biletul de avion şi eventual un comision intermediarului. Purna Lama e ajutor de bucătar într-un restaurant.

Îl rugăm pe Lama să ne spună cât înseamnă, în euro, o mie de rupii nepaleze, cât câştigă acasă.

Lama: Cam 300...
Reporter: Într-o lună?
Lama: Da, pe lună.

Cei 74 de muncitori străini care lucrează acum pentru un lanţ de restaurante din Capitală sunt cazaţi într-un fost bloc de nefamilişti renovat din cartierul Berceni. Stau câte 4 în cameră, au baie şi chicineta proprie şi un spaţiu comun de relaxare. Angajatorii spun că trebuie să se simtă bine, pentru că vor pleca acasă abia la finalul celui de-al doilea an de contract.

Muncitorii străini pot cere însă şi drept de rezidenţă. Callie vine din Nigeria.

„Sunt aici de o lună, aşa că vom vedea ce-mi oferă viitorul. Nu exclud nicio variantă, încerc să profit de orice şansă”, spune un muncitor.

Patronatele din industria turismului estimează la 50 de mii deficitul de personal, iar în construcţii lipsesc 600 de mii de oameni. Transferul de lucrători din afara Uniunii e însă doar la jumătate faţă de cât îi este permis României - 20 de mii pe acest an, potrivit Ministerului Muncii. Asta, pentru că nu toate companiile sunt dispuse la un efort logistic şi financiar, pentru a-şi asigura stabilitatea afacerii pe termen cel puţin mediu.