“Zilele trecute, am primit urmatorul mesaj de la o firma: ’Va multumim pentru interesul aratat atat companiei noastre, cat si activitatii pe care o desfasuram si va informam pe aceasta cale ca experienta si calificarile dvs. sunt mult peste standardul profilului pe care il cautam noi.’ Va las pe voi sa comentati intrucat eu nu inteleg nimic. Sau inteleg ca firma nu are nevoie de oameni de specialitate si foarte bine pregatiti”, se plange un candidat respins, pe forumul unui site de recrutare.

In general te gandesti ca pe masura ce ajungi tot mai bun si ai mai multa experienta, ai si mai multe sanse sa-ti gasesti un job cat mai repede. Se pare, insa, ca in practica, supracalificarea poate fi un handicap si se poate intoarce impotriva ta.

Un posibil raspuns il gasim tot pe forumul site-ului de recrutare, de la un angajator de data aceasta:

“Ca angajator nu am intalnit, personal, pana acum un candidat supracalificat care sa accepte conditii salariale sau de munca sub nivelul asteptarilor sale. Si tocmai aici intervine paradoxul: mi se pare ca o mare parte din cei care isi cauta un loc de munca in Romania percep aproape ca pe o ofensa ofertarea sub valoarea lor. (…) Mai mult, haideti sa ne gandim putin si din punctul de vedere al angajatorului: indiferent ca am gasit un om ‘prea bun’ sau un om ‘destul de bun’ pentru un anumit job, nu imi doresc sa investesc bani si timp in training , coaching, mentoring, echipamente fixe si mobile, contabilitate, pentru a-mi garanta o pozitie ocupata timp de 3-6 luni, dupa care sa o iau de la capat.”

Cu alte cuvinte, motivul pentru care patronii nu angajeaza persoane cu mult mai multe calitati decat cele cerute de postul scos la concurs tin, pana la urma, de bani. Pe de o parte, pentru ca un om cu o pregatire temeinica cere si un salariu pe masura, iar pe de alta parte, pentru ca vede pozitia propusa ca pe o solutie de compromis si va pleca imediat ce va gasi un post care sa i se potriveasca.

Asadar, un om spracalificat pentru postul pe care il ofera angajatorul cere bani mai multi din start, iar daca nu o face de la interviu, va cere o marire de salariu intr-un timp foarte scurt de la angajare.

Apoi, patronul nu are singuranta ca omul pe care il angajeaza va ramane o perioada indelungata pe pozitia respectiva. Va pleca, cel mai probabil, cu prima ocazie pe care o va avea pe un post pe care il considera potrivit pregatirii sale.

O alta problema cu care este posibil ca angajatorii sa se confrunte in cazul salariatilor supracalificati este faptul ca este dificil de lucrat cu ei. Acestia nu vor pierde ocazia sa-si manifeste dezaprobarea in legatura cu sarcinile pe care le au de indeplinit si sa se considere superiori.

Vor incepe sa le reproseze sefilor anumite actiuni si vor incerca sa-si impuna punctul de vedere in fata celorlalti angajati. In aceste conditii, acest gen de salariati sunt perceputi ca fiind o amenintare pentru manageri, pentru faptul ca le submineaza autoritatea in fata celorlalti salariati.

Iar in cazul in care persoana nou angajata are mai multa experienta si mai multe competente decat seful lui, acesta isi simte pozitia amenintata. Pentru ca noul-venit va incerca sa demonstreze cat este de bun sau sa evolueze intr-un timp scurt, pentru a obtine un job mai apropiat de capacitatile sale.

In consecinta, pentru a nu crea instabilitate in echipa, o astfel de persoana este respinsa direct de la interviu sau chiar inainte, dupa vizualizarea CV-ului trimis angajatorului.

Sfatul pentru cei care au trecut prin astfel de situatii este sa-si aleaga cu mai multa grija joburile pentru care participa la interviu si sa aplice numai pentru acelea care li se potrivesc. Iar in cazul in care nu gasesc nimic care sa fie pe profilul lor, daca accepta sa candideze pentru un job sub pregatirea lor, sa incerce sa se adapteze nivelului acelui job, inclusiv in ceea ce priveste pretentiile salariale.