Cifrele mai mici vin după ce Gazprom a avut exporturi mai scăzute şi a fost nevoit să taie preţurile pe piaţa sa de bază din Europa, transmite Reuters.

Vânzările totale ale Gazprom s-au situat la 1.600 miliarde de ruble în perioada iulie-septembrie 2019, de la 1.900 miliarde de ruble în trimestrul trei din 2018.

Veniturile brute de pe urma furnizărilor de gaze spre Europa şi alte destinaţii, excluzând Rusia şi fostele state sovietice, au scăzut cu 37% în trimestrul trei din 2019, la 587 miliarde de ruble, deoarece preţul mediu al gazelor naturale s-a redus la 169,8 dolari per 1.000 metri cubi (cm), de la 250,8 dolari per 1,000 cm în perioada similară din 2018, potrivit Agerpres.

În 2 decembrie, Gazprom va inaugura un gazoduct către China, numit Puterea Siberiei. În 2025, când conducta va ajunge la capacitate maximă, Gazprom va livra anual 38 miliarde metri cubi (bcm) de gaze către statul asiatic.

În trimestrul trei din 2019, Gazprom a livrat 53,5 bcm de gaze către Europa şi alte destinaţii, excluzând Rusia şi fostele state sovietice, în scădere faţă de 56,9 bcm în perioada similară din 2018.

Gazprom asigură o treime din necesarul de gaze naturale al Europei. Grupul rus aprovizionează Europa cu gaze naturale prin trei rute principale: conductele din Ucraina, ruta Yamal-Europe, via Belarus şi Polonia, precum şi gazoductul Nord Stream, care face legătura între Rusia şi Germania, via Marea Baltică.

În 2018, Gazprom a exportat spre România o cantitate de 1,3 miliarde metri cubi de gaze naturale.

Europa, “inundată” cu gaze naturale

Principala problemă pe care o are Gazprom este că Europa are deja depozitele pline cu gaze și a ajuns la saturație, iar livrările de gaz natural lichefiat de peste Ocean sunt din ce în ce mai mari.

Dacă cererea nu îşi revine, furnizorii ar putea fi forţaţi să reducă producţia. Într-un scenariu extrem o prăbuşire a preţurilor ar putea obliga şi o reducere a capacităţilor de export ale SUA.

În plus, presiunile la adresa sistemului de gaze al Europei ar putea să devină şi mai intense. Massimo Di-Odoardo, analist la Wood Mackenzie Ltd. susţine că importurile de gaze naturale lichefiate ar urma să crească semnificativ anul acesta la 81 milioane de tone, urmând ca anul viitor să fie adăugate alte 10 milioane tone.

"Dacă aduci un cargo cu gaze naturale lichefiate în nord-vestul Europei, cred că vei avea dificultăţi în a găsi capacităţi", a apreciat Peter Abdo, director la divizia de tranzacţionare a Uniper SE.

Unele livrări de GNL s-au vândut deja la un discount la ultimele licitaţii, iar traderii păstrează cargourile pentru o perioadă de timp mai mare decât de obicei. De exemplu, cargoul Gemmata a petrecut mai mult de 10 zile în afara portului Bilbao aşteptând să fie descărcat. De asemenea, nava Hoegh Giant a aşteptat mai mult de o lună în largul coastelor Spaniei înainte de a putea descărca gazele naturale lichefiate în Barcelona.

"Veţi vedea că unele din firmele de trading vor face eforturi în încercarea de a găsi cele mai bune pieţe pentru cargourile lor", a apreciat Debbie Turner, broker pentru GNL la Howe Robinson Partners.

Există şi alte modalităţi prin care Europa poate face faţă supraabundenţei de GNL, inclusiv prin trecerea termocentralelor de pe cărbune pe gaz naturale. De asemenea, un rol important joacă reducerea producţiei de gaze naturale în locuri precum Olanda şi diminuarea importurilor din producători precum Algeria.

Rusia se orientează spre China

Rusia va inaugura luni primul său gazoduct spre China, acesta fiind de altfel unul din cele trei mari gazoducte destinate să îi consolideze poziţia de cel mai mare exportator mondial de gaze naturale.

Beijingul a devenit un partener strategic pentru Moscova, care încearcă să îşi diversifice pieţele de export, în condiţiile în care în prezent exporturile ruseşti de gaze naturale merg în special în Europa.

Denumit 'Power of Siberia', gazoductul inaugurat luni are o lungime de peste 2.000 de kilometri şi va conecta zăcămintele de gaze naturale din Siberia orientală de frontiera ruso-chineză. La rândul său, China ar urma să finalizeze în 2022-2023 un gazoduct care va face legătura între frontiera cu Rusia şi metropola Shanghai. Preşedinţii Vladimir Putin şi Xi Jinping vor participa la o videoconferinţă organizată cu prilejul inaugurării acestui gazoduct care concretizează dorinţa Rusiei de a se apropia de Asia pe fondul tensiunilor dintre Moscova şi UE.

Noul gazoduct este însoţit de un uriaş contract de aprovizionare de gaze, semnat în luna mai 2014 de grupul rus Gazprom şi concernul chinez CNPC, şi a cărui valoare este estimată la peste 400 de miliarde de dolari pe 30 de ani.

În paralel, China este un partener major al Rusiei în domeniul gazelor naturale lichefiate, via două uriaşe proiecte ale grupului privat rus Novatek în zona Arctică.

Gazoductul Power of Siberia este "unul din cele mai aşteptate proiecte energetice din Asia, cu implicaţii importante pentru aprovizionarea cu gaze naturale a Chinei, pentru cererea de importuri de gaze naturale lichefiate în regiune şi pentru strategia energetică a Moscovei în Asia", apreciază analiştii de la S&P Global Platts într-un raport.

Costul gazoductului Power of Siberia este estimat de Gazprom la 55 miliarde dolari, capacitatea sa urmând să ajungă la 38 miliarde metri cubi pe an în jurul anului 2022-2023, adică 9,5% din cantitatea totală de gaze naturale consumată de China.

Până acum vânzările de gaze naturale spre Europa şi Turcia reprezentau cea mai mare parte a profiturilor realizate de Gazprom. Alături de Power of Siberia, gigantul rus urmează să inaugureze în următoarele săptămâni alte două mari gazoducte. Unul este Nord Stream 2, o conductă care va lega Rusia de Germania via Marea Baltică, ocolind Ucraina, iar cel de al doilea este TurkStream, care va face legătura dintre Rusia şi Turcia via Marea Neagră, ocolind de asemenea Ucraina.