În contextul în care depozitele sunt pline, iar iarna pare a fi una blândă, au crescut îngrijorările cu privire la cât de multe gaze naturale lichefiate pot absorbi terminalele şi reţelele de gazoducte din Europa.

În plus, cererea modestă din Asia şi mai multe livrări din SUA şi Rusia înseamnă că presiunile la adresa capacităţii Europei de a absorbi gaze naturale sunt din ce în ce mai mari.

"Iarna aceasta şi anul viitor vor fi complicate. Europa a jucat un rol uimitor pe piaţă dar poate că în prezent am epuizat toate instrumentele", a declarat Arturo Gallego, director pentru tranzacţiile cu GNL la grupul britanic Centrica Plc.

Dacă cererea nu îşi revine, furnizorii ar putea fi forţaţi să reducă producţia. Într-un scenariu extrem o prăbuşire a preţurilor ar putea obliga şi o reducere a capacităţilor de export ale SUA.

În plus, presiunile la adresa sistemului de gaze al Europei ar putea să devină şi mai intense. Massimo Di-Odoardo, analist la Wood Mackenzie Ltd. susţine că importurile de gaze naturale lichefiate ar urma să crească semnificativ anul acesta la 81 milioane de tone, urmând ca anul viitor să fie adăugate alte 10 milioane tone.

"Dacă aduci un cargo cu gaze naturale lichefiate în nord-vestul Europei, cred că vei avea dificultăţi în a găsi capacităţi", a apreciat Peter Abdo, director la divizia de tranzacţionare a Uniper SE.

Unele livrări de GNL s-au vândut deja la un discount la ultimele licitaţii, iar traderii păstrează cargourile pentru o perioadă de timp mai mare decât de obicei. De exemplu, cargoul Gemmata a petrecut mai mult de 10 zile în afara portului Bilbao aşteptând să fie descărcat. De asemenea, nava Hoegh Giant a aşteptat mai mult de o lună în largul coastelor Spaniei înainte de a putea descărca gazele naturale lichefiate în Barcelona.

"Veţi vedea că unele din firmele de trading vor face eforturi în încercarea de a găsi cele mai bune pieţe pentru cargourile lor", a apreciat Debbie Turner, broker pentru GNL la Howe Robinson Partners.

Există şi alte modalităţi prin care Europa poate face faţă supraabundenţei de GNL, inclusiv prin trecerea termocentralelor de pe cărbune pe gaz naturale. De asemenea, un rol important joacă reducerea producţiei de gaze naturale în locuri precum Olanda şi diminuarea importurilor din producători precum Algeria.