Publicaţia citează surse anonime care susţin că recenta decizie a băncii germane de stat KfW de a cumpăra acţiuni în operatorul reţelei de înaltă tensiune 50Hertz pentru a preveni ca o firmă din China să achiziţioneze participaţia ar putea servi ca model pentru astfel de investiţii.

Autorităţile germane au declarat în mod repetat că vor lua în considerare măsuri pentru a proteja mai bine companiile de achiziţiile străine, scrie Agerpres.

În Germania şi în alte ţări, inclusiv SUA, Franţa, Australia şi Marea Britanie, există temeri că în urma preluărilor statul chinez obţine prea mult acces la tehnologiile cheie.

Germania, cea mai mare economie europeană, vrea să poată investiga dacă un investitor din afara UE cumpără cel puţin 15% dintr-o anumită firmă germană cu activităţi în domeniul apărării sau securităţii, a anunţat luna trecută un purtător de cuvânt al Ministerului Economiei de la Berlin. "Am sugerat un prag de 15% în negocierile preliminare cu alte ministere", a precizat oficialul de la Ministerul Economiei.

"Până acum, puteam face verificări numai în cazul în care erau achiziţionate cel puţin 25% din acţiunile unei companii. Acum vrem să scădem acest prag, astfel încât să putem verifica mai multe achiziţii în sectoarele economice sensibile", a afirmat recent ministrul german al Economiei, Peter Altmaier.

Dacă Executivul respinge o investiţie străină directă (FDI), Fondul suveran de investiţii ar putea interveni, îndeplinind rolul de cumpărător alternativ pentru a evita un posibil declin al capitalizării bursiere. Miniştrii de Finanţe şi ai Economiei au discutat deja ideea înfiinţării unui Fond suveran de investiţii, care va avea nevoie de fonduri federale pentru achiziţionarea participaţiilor, susţine publicația germană.

Citește și: Germania înăsprește legislația care permite investitorilor din afara UE să preia companii de importanță strategică

Un purtător de cuvânt al Ministerului Economiei a dezmințit, însă, informația, susținând că Germania nu se gândeşte la crearea unui Fond suveran de investiţii pentru a achiziţiona acţiuni ale companiilor.

"Nu există planuri sau consideraţii în Guvernul federal pentru înfiinţarea unui "Fond suveran de investiţii" în scopul finanţării participaţiilor guvernului în companii", a afirmat când a fost rugat să comenteze raportul apărut miercuri în Frankfurter Allgemeine Zeitung.

"Germania este deschisă investiţiilor străine directe şi sprijină libertatea fluxurilor de capital internaţional", a precizat oficialul Ministerului Economiei.

Anul trecut, Guvernul de la Berlin a adoptat un decret care înăspreşte regulile privind investiţiile străine în companiile de importanţă strategică, pe fondul apetitului Chinei pentru companiile germane. Noile reglementări permit Executivului să blocheze preluarea unor companii dacă există riscul ca expertiza (know-how) să ajungă peste hotare şi să intervină în cazul în care un cumpărător acumulează o participaţie de 25%.

Luna trecută, Cabinetul a indicat că este pregătit să folosească noul drept de veto în cazul ofertei chineze pentru producătorul de echipamente Leifeld. Acţionarul majoritar al Leifeld, Georg Koffler, a anunţat că firma chineză Yantai Taihai a renunţat la încercarea de achiziţionare a companiei, înaintea aşteptatei împotriviri a Guvernului german.

Preluarea, în 2016, a producătorului german de roboţi Kuka de către firma chineză Midea a dat naştere la îngrijorări că statul chinez dobândeşte acces la tehnologii de vârf, dar, în acelaşi timp, îşi protejează propriile companii de preluarea de către companii străine.

Noile reguli adoptate anul trecut stabilesc pentru prima dată criteriile pentru blocarea unei tranzacţii care pune în pericol infrastructuri vitale, precum spitalele sau reţelele energetice. În plus, Guvernul de la Berlin vrea să aibă la dispoziţie patru luni, în loc de două în prezent, pentru a examina ofertele de preluare venite de la companii din afara Uniunii Europene.

De asemenea, Executivul de la Berlin a extins câmpul tranzacţiilor care vor fi spuse examinării sale, în special în domeniul prestatorilor de servicii sau producătorilor de software utilizate de companii care aparţin sectoarelor strategice, precum reţelele de electricitate, centralele nucleare, aprovizionarea cu apă, reţelele de telecomunicaţii, spitalele sau aeroporturile.