Cubanezii își închiriază locuințele și se mută prin diverse dependințe. Și sunt și mulți investitori străini, care vor să deschidă astfel de mini pensiuni.

Tot în Cuba e în floare bișnița, haine și încălțăminte aduse cu sacoșa de peste hotare și vândute directorilor de fabrici, șefilor unităților militare, dar și nomenclaturistilor din instituțiile statului. În România, Ceaușescu nu a permis afaceri private, însă schimbul valutar și comerțul neoficial au funcționat și la noi.

Cubanezii sunt mulțumiți că de câțiva ani statul le-a permis să devină mici antreprenori. În primul rând, să închirieze camere, cu ziua, turiștilor. Pentru că turismul e principala sursă de venituri la bugetul Cubei. La hoteluri de 4 stele din Havana, găseșți condiții de doar 2 stele europene, dar prețul sare de 100 de dolari pe noapte. Iar o vacanță în stațiunea Varadero ajunge la câteva mii de euro.

Însă cazat în locuința unui cubanez, plătești și de 4 ori mai puțin. Adică în jur de 25 de dolari pe zi, ai și 3 mese în acest tarif, cu mențiunea că nu știi de unde provine carnea din farfurie.

Locuințele care oferă cazare se numesc “Casa de la Renta” și au un semn distinctiv, o ancoră pusă la intrare. Statul autorizează toate spațiile de închiriat din Cuba și tot statul percepe un comision generos din încasări.

Statul nu pretinde și anumite condiții camerelor de cazare, care se află de multe ori în clădiri șubrezite, cu intrări mizere și saloane mai mult decât modeste și cu apă sistată cu orele, la robinet și toaletă, sau cu pene de electricitate. Mult mai rare ca în România, ce-i drept. Sistări temporare de apă și de curent poți descoperi și la hotelurile bune, aflate la distanță mai mare de centrul Havanei, în zone care arată ceva mai bine.

În România socialistă nimeni nu putea oferi oficial, camera în gazdă, turiștilor străini. La Havana e tot mai încurajat acest tip de turism, care dezvoltă multe alte mici afaceri adiacente.

Rareș Năstase: “Așa arată o mică afacere, într-un apartament. Bei un suc natural, o cafea, costă 2 euro. O afacere care prinde, pentru că sunt mulți clienți. Acest apartament de la parter a fost transformat într-o unitate de alimentație publică, e un fel de mic butic de cartier. Adică o familie a închiriat altor cubanezi, bucătăria. ”

În timp ce mănânci un sandwich și bei ceva, poți admira tabloul gazdelor de pe perete. Locul are prețuri mici, fiind frecventat și de localnici și de turiștii cu buget redus, cazați prin zonă.

Rareș Năstase: ”Suntem în Havana Vieja, în zona veche a orașului și vedeți pe străzi foarte mult comerț. Există și afaceri ca această, o pizzerie nou nouță, patronul a investit într-un spațiu și acum așteaptă clienți.”

Patronul spune că a investit câteva mii de dolari, pentru că are rude în America, frați care l-au ajutat să își deschidă mica afacere. Rude la Miami are și un bărbat care a închiriat complet o casă, cu etaj, pe care o va transforma într-o pensiune.

2.000 de dolari e o sumă exorbitantă pentru cubanezul de rând. Proprietarul ne arată că nu a făcut rabat la calitatea materialelor, dar a trebuit să se mulțumească doar cu materie primă și materiale de construcții de pe insulă, nimic de la import.

Havana are clădiri uimitoare, imobile cu valoare arhitecturală uriașă, care au fost preluate în patrimoniul UNESCO. Nu le poți modifica, nu le poți demola, iar comuniștii de la Havana au înțeles că fondurile internaționale pot revigora zona, așa că nu permit niciun abuz în construcții, în partea istorică a orașului.

Există un curator al zonei, care e mâna dreaptă a familiei Castro și doar prin semnătura lui se întâmpla ceva în zonă. Spre esplanada de la ocean, însă, guvernul cubanez ridică în parteneriat cu câțiva investitori din Singapore, în fapt statul chinez, câteva hoteluri mari, de 5 stele. Autoritățile de la Havana susțin că an de an, turismul pe insulă crește cu 10-15%, și asta s-ar datora și faptului că au permis investiții private în domeniul hotelier și gastronomic.

În Capitala Cubei am găsit și doi asociați austrieci, care dețin cafenele și în România. Gerald a investit în centrul Sibiului, încă din 1994, la puțin timp după revoluție, iar acum, la Havana a închiriat pe termen lung câteva apartamente dintr-o casă aflată în buricul orașului, pe care cei doi le-au modernizat și transformat într-o mică pensiune.

Markus Fink și Gerald Scnessl sunt asociați. Au ales să își deschidă afacerea în cea mai bună zonă a orașului, chiar lângă celebrul Capitoliu Havanez, sediul Guvernului, clădire aflată în plin proces de renovare, dar și lângă un fost teatru de stat, acum o ruină.

Markus Fink, patron pensiune: “A fost unul dintre cele mai importante locuri din Cuba, pentru artiștii internaționali. De câte ori ajungeau în Cuba sau mergeau către continentul american, aici făceau prima oprire. Țineau spectacole și când se întorceau din turneu, aici era ultima oprire, așa că locul are multă istorie”.

Markus povestește că cea mai mare provocare nu o reprezintă obținerea avizului de la autorități, cât găsirea materialelor de construcții pentru dotări moderne în pensiune. Și mai susține că din postura de investitor străin devii prietenul nomenclaturiștilor și a factorilor de decizie din zonă.

Markus Fink, patron pensiune: “Trebuie să locuiești în Cuba, așa vezi că mereu îți vor spune că ceva nu merge, te vor amână că se întâmplă mâine. Acesta este cuvântul cel mai dificil de acceptat pentru mine - ideea că mereu ți se spune …lăsăm pe mâine. Trebuie să fii perseverent și să renunți la gândul că vei reuși fix cum ți-ai propus. Încearcă să obții maximum din ce se poate. Mergi înainte și vei fi surprins de rezultat, la final. Numai așa poți aborda lucrurile în această țară.”

Regimul socialist oferă însă multă stabilitate economică, iar țara e una dintre cele mai sigure destinații turistice din lume, pentru că în Cuba poți face închisoare pe viață dacă ai agresat un turist străin. Pedepsele sunt aspre pentru orice infracțiune la adresa vizitatorilor, și acest aspect e promovat intens de către autoritățile locale.

Gerald Scnessl, patron pensiune: “Istoria e altfel, Fidel Castro e primul președinte al Cubei care e un cubanez… Fidel a făcut multe chestii bune pentru Cuba.”

Cubanezii își închiriază casele investitorilor străini pentru câteva sute de dolari pe an și se mută prin poduri, garaje ori alte spații cu destinație diferită decât cea de locuit. Sunt venituri consistente, cu care se descurcă ceva mai bine și mulți nu mai merg să muncească la stat.

Viața cu adevărat pauperă o descoperi pe măsură ce te îndepărtezi de orașele mari, acolo unde oamenii supreviețuiesc doar cu ce cresc prin ogradă și cu ce primesc de la colectiv, de la un soi de CAP-uri care funcționau cândva și la noi.

Chiar și în oraș cubanezii profită de orice metru pătrat disponibil ca să crească o legumă sau o pasăre, la fel cum aveau și românii în grădinuța din spatele blocului.