"Multi dintre noi aveam contracte la firme bune, dar acum asta e ceea ce ne-a mai ramas", se lamenteaza un peruan, Carlos Gonzalez, in varsta de 35 de ani, care a venit in 2004 in Spania, unde a muncit in constructii pana in 2008, cand piata imobiliara s-a prabusit. 

Carlos vine zilnic, la ora sase dimineata, in Piata Eliptica, punctul de intalnire al zidarilor, electricienilor sau instalatorilor care spera sa gaseasca ceva de lucru. 

"Te iau si te platesc cu ziua, nu exista un contract fix", declara un faiantar roman, Viorel Draghici (40 de ani), care afirma ca a efectuat recent lucrari de renovare in valoare de 1.000 de euro si ca a fost platit cu 50 de euro pe zi, "la negru", timp de patru zile, fara contributii la sistemul de securitate sociala si ajutorul de somaj. 

Romanul a fost norocos, deoarece, "in general, te platesc cu 25-30 de euro pe zi", deplange un marocan, Gani Saroj, de langa un barbat care vinde muncitorilor, cu 50 de eurocenti, pahare cu cafea calda. 

O camioneta se opreste, iar candidatii se apropie. Negocierea dureaza cateva secunde. Doi barbati urca in vehicul.  Ceilalti asteapta in continuare, sperand sa obtina ceva de lucru.

"Trebuie sa supravietuim, pentru ca avem copii si apartamente de platit" spune Carlos Gonzalez. 

Economia subterana din Spania "este o problema dintotdeauna", "agravata de criza", recunoaste Santos Nogales, un reprezentant al Sindicatului UGT pentru domeniul hotelier, unul dintre sectoarele afectate, alaturi de cel al constructiilor. 

Intr-o tara sufocata de un somaj de peste 26%, "munca la negru nu face distinctie intre nationalitati. Ii afecteaza pe imigranti si pe numerosi spanioli", subliniaza el. 

Potrivit unui raport al sindicatului inspectorilor de la fisc, Gestha, activitatea la negru in Spania a crescut de la 15 miliarde de euro, in medie, pe an, incepand din 2008, si a atins aproape 253 de miliarde de euro in 2012, reprezentand 24,6% din Produsul Intern Brut. 

Inainte de explozia somajului, care a extins economia subterana, boomul imobiliar a contribuit si el la acest fenomen, subliniaza Gestha, "deoarece numeroase operatiuni au fost efectuate cu bani in numerar, bancnote de 500 de euro". 

Potrivit unui calcul aproximativ, acest fenomen a reprezentat o pierdere la vistieria statului in valoare de 85 de miliarde de euro in 2012, adica mai mult decat suficient, in mod teoretic, in vederea evitarii curei de austeritate in valoare de 150 miliarde de euro, in perioada 2012-2014. 

Sectorul turismului, care a atins recorduri in 2013, cu 60,6 milioane de vizitatori straini, este un bun exemplu, apreciaza Santos Nogales. "Activitatea a crescut, dar nu si numarul de contracte", a subliniat el.  Numeroase persoane "angajate cu norma redusa" muncesc "norma intreaga, de pana la 45 de ore pe saptamana", fara sa declare acest lucru, explica el.

Insa, in opinia sa, intr-o tara care are peste cinci milioane de someri, Guvernul prefera "sa stea cu capul in nisip, ca strutul", deoarece aceste venituri "pot arata ca in Spania nu exista un climat social exploziv". 

In opinia presedintelui Gestha, "problema principala" este in alta parte. In 2010, spune el, "am ajuns la concluzia ca peste 72% din totalul fraudei provenea de la marile intreprinderi si marile averi".  Potrivit inspectorilor, cu cat intreprinderile sunt mai mari, "cu atat mecanismele (de fraudare) sunt mai sofisticate, iar acestea recurg la sisteme complexe pentru a plati mai putine impozite".  Complexitatea acestei fraude ingreuneaza sanctionarea, iar numeroasele cazuri de coruptie la nivel politic, care se adauga acestui fenomen, contribuie la respingerea sistemului de catre spanioli, avertizeaza Carlos Cruzado.