A reparat o locuinta veche de chirpici in care aduna femeile din sat la claca, iar iile si camasile traditionale cusute de ele se transforma in bani, la targuri.

Cornelia Enache e vazuta deja ca un lider local, iar de la ea politicienii ar putea invata cum sa valorifice resursele locale in beneficiul romanilor.

Exista un om, intr-o localitate din Giurgiu, care a stabilit in urma cu trei ani ca vesnicia nu s-a nascut la sat. Ca n-au voie sa se complaca in saracie, ca puterea de a misca lucrurile sta in mainile lor. A creat un grup de initiativa si a pus pe picioare un atelier care le aduce oamenilor din sat venituri de pe urma traditiilor dezgropate chiar de ei in podurile si casele batranilor.

"Mi-a spus ca are un sul de razboi cu urzeala pusa si mi-a spus ca mi-l da mie la casa traditiilor si o lada de zestre", a spus Cornelia Enache.

Cornelia Enache a fost ani de zile referent de folclor la caminul cultural. In sat, e omul despre care se spune ca poate sa rezolve orice problema, asa ca in ziua in care a constientizat si ea ca debitul verbal accelerat si hotararea cu care pune problema sunt un atu, a decis ca a venit vremea schimbarii in comunitatea ei pornind de la o filosofie simpla.

"Sa se plece de jos in sus, nu sus in jos. Cred ca trebuie sa tina cont de problemele identificate de oameni. Sa spuna oamenii. Exact cum am facut noi", spune Cornelia.

Se intampla in 2011. A adunat in jurul ei 11 oameni din sat printre care preotul, o fosta educatoare si o profesoara de la scoala. Impreuna au identificat problemele si tot impreuna au stabilit ca prioritara e amenajarea terenului de sport.

Au scris un proiect si au primit de la Fundatia PACT o finantare de 5000 de lei. Restul banilor pana la 20.000 i-a adunat din sponsorizari si de la autoritati.

"Au venit 80 de voluntari, oameni din comuna, parinti, beneficiari de ajutor social, eu cred ca in toate comunele ar trebui sa se intample ce se intampla la noi in comunitate", a adaugat Cornelia.

Dupa acesta victorie, Cornelia scris un nou proiect prin care sa valorifice resursele locale ale satului. Adica mestesugurile si traditiile. Si iat-o din nou in actiune, mobilizand femeile satului sa gaseasca prin casele oamenilor comorile.

A trimis femeile in peste 100 de case si le-a pus sa faca cercetare etnografica. Au urcat in poduri, au scos la iveala fotografii si traditii vechi si au furat arta de a tese si a coase de la batranele din sat. Bunea Georgeta ascunde in dulap o adevarata comoara. A invatat sa lucreze de la bunica ei inca de cand era un copil.

Urmatoarea oprire e la Tusa Floarea. Pornind de la povestile lor, Cornelia s-a gandit sa creeze un loc al lor unde sa reinvie traditia clacii. A primit de la un localnic o locuinta veche de chirpici si impreuna cu oamenii din sat, coordonati chiar de sotul ei, a renovat doua camere, numind-o casa traditiilor.

Reporter: In cat timp ati renovat o camera?

Cornelia: Pe cele de dincolo? In cat? In trei zile.

Reporter: Ce va mana sa faceti?

Cornelia: Pentru comunitate.

Tot ce muncesc femeile aici ajunge la targuri traditionale si se transforma in bani.

Localnice: Sa traim si noi din ceva, ca nu avem din ce, dintr-un ajutor social.
Reporter: Ati avut vreodata un loc de munca?
Femeie: Nu, niciodata.

"Ea s-a luptat pentru noi, sa faca ceva pentru satul nostru, pentru noi am incercat sa valorificam cat putem sa valorificam resursele naturale", spun femeile din sat.

Tot de la fundatia PACT Cornelia a obtinut o noua finantare cu care a cumparat trei masini de cusut si a trimis 14 femei la un curs de confectioner, care azi croiesc iile scoase la vanzare. O camasa se vinde cu 70 de lei, iar o ie cu 200. Cel mai mult au castigat insa anul trecut, cand o mare companie din Bucuresti le-a cerut sa le faca 56.000 de bratari tricolore.

"Nu am putut sa facem fata comenzii si am mai dat de lucru si in localitatile apropiate", au spus femeile.

Acum, tot cu ajutorul oamenilor, vrea sa amenajeze acolo dormitoare si o bucatarie traditionala.

"Sa invitam tot asa turistii sa manance traditional si sa facem gemuri si compoturi si iesim cu ele pe piata", spune Cornelia, care face echipa cu parintele.

Parintele e om de baza. Cu el merge la targuri si tot el ii mobilizeaza pe oameni si ii incurajeaza sa se implice daca vor schimbare in satul lor.

"Visul meu cel mai mare, alaturi de alte vise ale altor oameni, sa facem locuri de munca aici in comunitatea asta. Sa nu ne mai plece tinerii, doamna, in strainatate", a spus Vasile Pop, preotul din sat.

Are planuri mari cu satul ei: vrea sa transforme, sa aduca turisti in casa traditiilor, unde sa invete sa gateasca traditional, sa coasa si sa teasa. Cornelia Enache e omul care a cautat resursele in jurul ei, intr-o comuna care probabil nu va fi niciodata pe harta investitorilor. Si daca traditiile sunt raspunsul la nevoia de locuri de munca, va face tot ce-i sta in putina ca toti oamenii locului sa le invete de la ea.

Citeste si:

Un model de presedinte. Povestea tanarului care trage dupa el o intreaga comunitate, din scaunul cu rotile. Cum a schimbat fata unei localitati cu fonduri europene

Cum se construieste o afacere de succes si cum duce mai departe un brand romanesc: merele de Itesti. Lectia simpla predata de un fermier, in livada: fiecare dintre noi poate schimba Romania