La inceputul anului, un tribunal irlandez a declarat falimentul fostului miliardar. Quinn pare sa fie “rezumatul” propriului concept de afacere, deoarece la varsta de 14 ani a renuntat la scoala fara sa fi invatat sa scrie sau sa citeasca.

Totusi, cu un imprumut de doar 100 de lire sterline, irlandezul a demarat propria afacere care a devenit cunoscuta sub numele de Quinn Group. La inceput, compania avea un singur obiect de activitate: vanzarea de nisip din ferma familiei catre afacerile locale.

Quinn Group s-a implicat rapid si in productia de materiale pentru constructii, compania luand amploare la nivel european, insa in 2009 afacerea a fost afectata inevitabil de prabusirea din domeniul proprietatilor irlandeze.

Cu toate acestea, omul de afaceri irlandez a reusit sa traga cateva concluzii importante pe care astazi le vede ca lectii obligatorii in sectorul investitiilor:

1.Diversificarea continua

Quinn Group a investit in asigurari, intr-un lant hotelier international, intr-o companie producatoare de sticla si una de ciment. Magnatul a depus tot ce avea la o singura banca (Anglo-Irish Bank) iar cand s-a prabusit nu a mai putut recupera nimic.

Lectia? Analiza precisa a investitiilor este obligatorie. Daca toti banii merg in acelasi domeniu, oricat de promitator ar parea, este absolut necesara diversificarea pentru a evita falimentul.

 2. Evitarea lacomiei

Quinn a recunoscut ca miza puternica pe Banca Anglo-Irlandeza a fost o dovada de lacomie. Falimentulii poate bloca orice activitate de business timp de 12 ani si, probabil, il va forta sa isi transforme toate activele in lichiditati pentru a plati creditorii. Acest lucru ar fi un soc pentru persoana care detine proprietati de vacanta in Ucraina, Rusia si India.

Asa ca omul de afaceri irlandez a invatat ca trebuie sa se fereasca de vartejul propriei averi. Bineinteles, banii sunt extrem de motivanti dar cand devin o obsesie, rezultatele pot fi dezastruoase.

3. Cea mai buna politica: transprenta

Motivul principal care a dus afacerea lui Quinn la sapa de lemn a fost investitia uriasa in Banca Anglo-Irlandeza. Exista posibilitatea de a obtine o participatie de 28% in companie deoarece legea ii permisese lui Quinn sa “ascunda” nivelul investitiei de ceilalti actionari.

Concluzia este ca, in acest caz, nu toata vina o poarta irlandezul. Reglementarile din piata nu i-au solicitat in mod obligatoriu sa faca publice cifrele afacerii. Daca ceilalti actionari ar fi cunoscut nivelul ridicat al investitiei, poate Quinn ar fi fost “fortat” sa vanda o parte din actiuni.

4. Atentie la granite!

Quinn a incercat sa isi declare falimentul in Irlanda de Nord, locul de bastina al afacerii. Totusi, compania opera in Republica Irlandeza unde conditiile si urmarile falimentului sunt mult mai stricte decat in Irlanda de Nord. Din nefericire, tribunalul a decis ca dosarul de faliment sa fie depus si analizat in Republica Irlandeza. Quinn a luat in considerare doar beneficiul pe care tara gazda il avea in zona impozitelor, fara sa analizeze implicatiile unui faliment.

O alta lectie desprinsa din experienta lui Quinn se leaga de faptul ca pietele internationalepot aduce numeroase beneficii si profituri “grase”, dar este indispensabila cunoasterea in detaliu a tuturor implicatiilor din pietele-gazda.