A ales sa devina educatoare la o gradinita de stat din Bucuresti si este, in paralel, si studenta la cursuri de zi, tot la stat.

Dragostea ei pentru carte, dar si pentru copii, au mult de a face cu educatia primita in familie, intr-un sat sarac din Olt.

Pentru Matei si restul grupei mici, ea este doamna... pentru mamicile mai mari decat ea cu 7-8 ani, e domnisoara Serban. Pentru colegele educatoare e Ana. La varsta la care strabunica ei avea deja 2 copii, ea are 20. Aceeasi varsta de 19 ani, cand multi adolescenti uita de ei pe nisipul din Costinesti. Ea inca n-a vazut marea.

Acum 7 luni inca era clasa a XII-a. Era unul dintre cei 180 de mii de absolventi care dadeau examenul maturitatii. 80 de mii l-au picat rusinos. In iunie, doar un candidat din 900 a luat la Bac 10 pe linie.

De ce a ales un elev cu 10 la BAC sa ramana in tara

Ana Maria e unul dintre cei 122 de liceeni de 10 din Romania, decorati in cadru festiv de ministrul Educatiei. Cu 10 la bacalaureat si premiul intai pe tara la psihologie, Ana Maria ar fi avut drum neted spre orice universitate de afara. Doar, intr-o vreme in care nu se mai "poarta" sa asculti sfatul parintilor, s-a intors catre ei pentru ajutor si raspunsuri.

"Ma raportez altfel la lume decat alte persoane de varsta mea. M-am gandit ce sa fac. Banii nu prea imi ajungeau, recunosc. Inca din clasa a saptea tata a spus ca ar putea fi o varianta buna pentru mine. Mi-a prezentat lucrurile intr-o forma foarte frumoasa astfel incat sa aleg meseria de educator si nu regret, niciun moment n-o sa regret"

Imediat dupa bac, in timp ce colegele isi reinnoiau garderoba, ca sa fie in ton cu moda in sesiunea de toamna, Ana Maria si-a urmat vocatia si dragostea pentru copii si a dat examenul pentru educatori. Ca institutor debutant, castiga castiga 794 de lei pe luna.

Ana Maria Serban isi lasa deschise toate optiunile. Dupa ce a luat si diploma de dascal, a mai dat un examen si a intrat si la Facultatea de Comunicare, la stat, pe un loc fara taxa.

Si-a cumparat, din premiul dat de ministru, o rochie neagra si o pereche de balerini. Le-a purtat si in prima ei zi in campul muncii, si la intalnirea cu noi, si le poarta mereu cand vin inspectori sa vada daca educatoarea studenta nu lasa copiii cu altcineva ca sa fuga la cursuri. Nu e cazul.

Cum arata viata ei in satul Busca, din Olt

O data la trei saptamani, Ana Maria se intoarce acasa. In satul Busca, comuna Mihaesti, judetul Olt. Vine sa-l mediteze pe Adrian, un frate mai mic care viseaza un loc la Academia de Politie. Isi gaseste parintii discutand aprins aceeasi vesnica problema - de ce tatal ei, muncitor la vulcanizare, nu lasa duminica pentru Biserica.

Tatal i-a spus mereu ca in satul Busca banii se fac si se incaseaza si mai greu ca la catedra. Chiar si acum, ca adult, Ana Maria cauta sfatul si mangaierea celor care ii dau echilibru si dragoste, mai importante de fapt decat un depozit in banca, o mostenire sau un apartament in care sa stea confortabil in Capitala.

Parintele cu maini trudite ii aminteste insa tot timpul ca e pacat sa nu castige o paine altfel decat a facut-o el.

Trenul costa de fapt 8 lei dus, 8 intors cu personalul din halta Mihaesti. In rest, in ultimii ani Ana Maria a castigat la olimpiade cat sa-i ajunga de haine, carti, poate chiar si mancare. Pe un premiu intai pe tara la pedagogie a primit anul trecut o mie de euro. A avut colegi de liceu care au primit o masina cand au luat, cu mare chin, bacul. Au plecat in vacante in Franta, au mers la cumparaturi la Milano, au primit sa-si deschida o afacere cand au intrat la o facultate fara frecventa. Ea a cumparat din banii de olimpiada o motocicleta.

Universitatea i-a dat adolescentei ceea ce lipsea din poveste si n-ar fi putut sa achite parintii - un pat la 3 kilometri de facultate, din care unul il face pe jos.

N-a vazut niciodata marea

Zilnic trece pe langa elevi de liceu care vorbesc si se poarta cu o duritate care Anei Maria ii este complet straina. Aparent, diferenta de sanse intre ea si ei e ca de la pamant la cer.

"M-am gandit ca din salariu sa pun deoparte sa zicem 50 de lei in fiecare luna si sa reusesc ca vara aceasta sa merg la mare.”

Nu s-ar mira nimeni insa daca, in cateva luni, Ana ar strange cat sa ia un tren personal sa ajunga in Vama. Bani pe care probabil cele 5 colege de camera i-ar primi de la parinti intr-o clipa. Pe care i-ar da pe un cocktail sau pe un dres. Doar ca seara in pat, cu teancul de diplome alaturi, educatoarea olimpica e mandra ca tot ce primeste la 19 ani e din munca si pe meritul ei.

Ana Maria e unul dintre putinii tineri care nu pasesc in viata pe cai batatorite de parinti. Ar fi putut fi studenta oricarei mari univestitati din lume si totusi... a ales sa ramana. Din dragoste pentru parinti, pentru prieteni, dar mai ales pentru ca vrea sa lase ceva in urma ei. Ramane aici pentru ca, poate, e singurul loc din lume unde poate fi dimineata la grupa mica, dupa amiaza la seminar si seara pe ulilele din Mihaesti. Si unde, din copilul si adolescentul de 10, devine un om de nota 10.