Insa atacurile asupra Phenianului au determinat Occidentul sa se intrebe ce efect au acestea asupra oamenilor si serviciilor din Coreea de Nord.

Foarte putini cetateni sunt conectati la Internet intr-o tara in care regimul controleaza strict orice influenta externa de teama aparitiei unei opozitii, scrie Mediafax.

MailOnline a reusit sa patrunda in lumea tehnologiei nord-coreene in cursul unor vizite efectuate intre 2008 si 2013.

Intreruperile serviciilor de Internet survin avertizarilor americane cu privire la un raspuns la adresa Phenianului, acuzat de atacul cibernetic asupra Sony Pictures. Ultima intrerupere a avut loc sambata, dupa ce autoritatile nord-coreene l-au numit pe Obama “maimuta care traieste in padurea tropicala”.

FBI a acuzat Phenianul ca se afla in spatele atacului cibernetic impotriva Sony Pictures, dupa ce compania a realizat filmul “The Interview”, o comedie care prezinta o tentativa imaginara de asasinare a liderului Kim Jong-Un.

Expertii in securitate sustin ca infrastructura informatica a Coreei de Nord este atat de slaba, incat chiar si amatorii, sau o mica defectiune, pot sa o afecteze serios.

Majoritatea nord-coreenilor nu au acces la Internet si se crede ca exista doar 1.000 de adrese IP, care sunt rezervate numai personalitatilor de incredere, armatei, unor universitati, biblioteci si, probabil, celebrei Unitati 121 a luptatorilor cibernetici. Pentru comparatie, in Coreea de Sud exista 112 milioane de adrese, iar in SUA 1,5 miliarde. “Un cartier din Londra sau New York are mai multe adrese IP decat Coreea de Nord”, sustine Ofer Gayer, specialist in securitate informatica la compania californiana Incapsula.

Se presupune ca in Coreea de Nord exista aproximativ un milion de computere, orice detinator fiind obligat sa il inregistreze. Majoritatea sunt disponibile in sistemul educational sau institutiile de stat, insa cele mai multe nu sunt conectate la Internet.

Dispozitivele de stocare USB sau micile hard-disk-uri care au reusit sa treaca granita au devenit o importanta sursa de informare cu privire la exterior. Oricine are un computer functional atrage ca un magnet. in 2009, nord-coreenii vizitau un “loc de studiu” din Phenian si puneau o intrebare unui om care avea calculator. “Motorul de cautare” uman le oferea raspunsul dupa 24 de ore. in Marea Casa de Studiu a Poporului de la Phenian, oficialii admit ca pot fi adapostite 30 de milioane de carti, totusi numai cateva mii sunt disponibile.

Nord-coreenii pot accesa biblioteca de CD-uri, insa cererea nu este mare. Se poate asculta radioul sau se pot urmari programe TV, insa numai ale canalelor nationale, singurele care sunt deblocate.

Coreea de Nord are propriul sistem de operare, numit Red Star (Steaua Rosie), care include, probabil OpenOffice, jocuri si un calculator stiintific.

Exista informatii potrivit carora la inceputul anilor 2000, regimul a inlocuit sistemul de operare bazat pe Windows cu unul care semana izbitor cu Mac OSX.

Red Star incorporeaza imagini de fundal aprobate oficial, intre care un peisaj rural acoperit de zapada, din mijlocul caruia rasar mai multe piese de artilerie.

Desi foarte putini au acces la un computer, populatia are voie sa acceseze o retea locala, fara legatura cu lumea din exterior, numita Kwangmyong – in traducere, Steaua Stralucitoare. Oricine acceseaza reteaua este supravegheat de autoritati si, desi vizitatorii straini sunt informati ca acesta este Internetul, nicio pagina din strainatate nu poate fi accesata.

Serviciul este gratuit, dar mai putin de 10% dintre locuitori il folosesc. Internetul nord-coreean are intre 1000 si 5000 de site-uri, potrivit estimarilor, totusi marea parte a continutului este constituit din informatii propagandistice, materiale educationale si arhive.

Una din reguli este ca de fiecare data cand numele liderului nord-coreean este scris, acesta sa fie cu 20% mai mare decat restul textului din pagina.

Internetul este un bun mijloc de promovare a ideologiei. Site-ul Agentiei Centrale de stiri – kcna.kp – este principala sursa de propaganda, concentrata pe activitatea liderului Kim Jong-Un.

Desi unele companii folosesc posta electronica, ele au o singura adresa pentru toti angajatii, asa ca nu exista confidentialitate a corespondentei.

Peste doua milioane de oameni folosesc telefoane mobile, dar aproape niciunul nu are conexiune la Internet sau posibilitatea de a efectua apeluri in strainatate, potrivit informatiilor furnizate de experti sau de cei care au fugit din Coreea de Nord.