″Inspectorul PRO″ a constatat că plătim gheaţă la fructele de mare congelate sau la peşte, în timp ce, în cazul multor conserve sau pungi cu paşte făinoase, putem fi furaţi la gramaj.

Tone de alimente congelate au fost confiscate de autorităţi, iar neregulile găsite au fost multiple. De la etichetări incorecte, până la suspiciunea că anumite produse au fost udate, în mod deliberat, și abia apoi congelate - ca să cântărească mai mult.

Unele produse, de exemplu, nu ar trebui să existe la vânzare fără etichetă. Pe pungi, scrie în trei limbi străine, mai puţin în româneşte. Practic, nici nu ştiţi ce cumpăraţi.

Reporter: “Oare astea ce sunt ? Ce sunt astea ?
Vânzătoare: „ Astea ştiu eu că sunt creveţi, dar asta e altceva.”

Inspectorul PRO, in control cu inspectorul ANPC in bucatariile localurilor de la munte. “Cartofii astia de ce arata asa?”

Reprezentanţii patronatelor din industria alimentară condamnă o astfel de practică înşelătoare.

Sorin Minea: “Nu poţi să obligi cetăţenii unei ţări să înveţe limba altei ţări. Dacă produsul acesta ajungea aşa în Ungaria sau Italia, nu avea ce căuta la raft. Este o singură chestie: neglijenţă!”

După decongelare, am găsit într-o pungă scoici şi în altă pui de baltă. Reprezentanţii magazinului susţin că produsele respective au avut etichetă la un moment dat.

Pentru ambele produse a existat etichetare şi în limba română dar, din cauza condiţiilor de transport şi posibil a adezivului inadecvat, etichetele nu au mai rămas pe ambalaje.

Comisar superior Daniela Ene Colţea, Protecţia Consumatorului: „Orice produs, indiferent de provenienţă trebuie să prezinte toate elementele de identificare traduse în limba română.”

Şi asta nu e tot. Ne-am apucat să cântărim ce am cumpărat. Din pungă cu pui de baltă lipsea aproape o treime.

Comisar superior Daniela Ene Colţea, Protecţia Consumatorului: „Deci, cantitate netă după decongelare trebuie să fie 450 de grame, nici în plus, nici în minus.”

Aşadar 140 de grame s-au evaporat. Asta înseamnă că 31 la sută, din cât am plătit, s-a dus pe apă chioară.

Lipsa la gramaj a fost şi mai evidentă în punga cu scoici congelate. După dezgheţare aceste scoici ar fi trebuit să aibă 475 de grame. În realitate, au 395 de grame. Mai puţin cu 17 procente.

Şi aici calculele arată că din 122 de lei cheltuiţi 20 dintre ei s-au dus pe gheaţă. La fel de scumpă, în acest caz, ca şi delicatesa pe care am cumpărat-o. Asta înseamnă că la 1 kg de scoici, pierderea a fost de peste 60 de lei.

În ceea ce priveşte gramajul ambelor produse, au fost preluate probe de către un laborator autorizat pentru realizarea unei analize detaliate care să determine cantitatea netă a produsului versus cea declarată pe ambalaj. Considerăm că e un caz singular, dar vom continua investigaţiile.

Comisar superior Daniela Ene Colţea, Protecţia Consumatorului: “Câtă vreme, pe ambalaj, apar acele informaţii, ele se declară şi trebuie să le şi respecte!”

Din păcate, oamenii nu au ochi pentru astfel de înşelăciuni sau li se par prea mărunte şi le e silă să le reclame. Nu vorbim însă despre cazuri izolate.

Haideţi să vedeţi cum stăm şi la conserve. 20 la sută dintre conservele de peşte, scoase la vânzare pe piaţă românească, conţin mult mai puţină carne decât ar trebui. Iar în multe alte cazuri, mâncăm peşte în apă chioară - în loc de ulei sau suc de roşii. Toate sunt nereguli descoperite de inspectorii de la Protecţia Consumatorului, în urma unei verificări recente. Mai exact, 163 de probe au fost analizate în detaliu. Iar concluzia a fost că mâncăm mai puţin ton sau sardine, decât scrie pe unele etichete.

Dovezile găsite în laborator nu ar fi putut fi sesizate însă şi cu ochiul liber.

Anca Gravril, Şeful Laboratorului Larex: „Condiţia minimă de peşte este de 70 la sută. Aici am avut supriza să găsim şi 50 la sută.”

Cu alte cuvinte, în acest caz concret, am mânca mai puţine sardine decât scrie pe etichetă. Iar în alte situaţii ar trebui să ne mulţumim cu peştele conservat în apă chioară. Uleiul vegetal, declarat pe ambalaj şi plătit ca atare de consumator, lipseşte cu desăvârşire.

Anca Gravril, Şeful Laboratorului Larex: “Conţinutul de exudat apos trebuie să fie maxim 8 la sută. Am găsit şi 20 la sută. În loc de ulei e mai economic să pui apă, că până ajunge să te verifice cineva.”

Afirmaţiile aparţin Ancăi Gavril, şefa laboratorului Larex, care susţine că şi unii dintre producătorii şi importatorii de ton la conservă, umblă cu cioara vopsită. În cazul unora dintre ei, înşelăciunea este subtilă, dar e menţionată pe etichetă.

Anca Gravril, Şeful Laboratorului Larex: “Am văzut pe anumite tipuri de conserve peste 70 la sută şi în paranteză înainte de sterilizare”

Cu alte cuvinte, producătorul a cântărit peştele în stare crudă, înainte de a-l conserva şi a specificat acea greutate pe ambalaj. Prin preparare, însă, cantitatea de carne scade în mod evident. Şi astfel se produce înşelăciunea. Deşi pierderea e clară, nimeni nu poate fi tras la răspundere. Menţiunea de pe etichetă este corectă. Ca să observe astfel de subtilităţi, oamenii ar trebui să citească atent ambalajele. Dar cine are timp pentru aşa ceva?

Acum doi ani, de exemplu, inspectorii au descoperit nereguli la zahăr, orez, făină, mălai şi sare. Vorbim despre pungile gata ambalate de 1 kg, din care lipseau până la 70 de grame. Nepermis de mult, în condiţiile în care marja prevăzută de lege este de plus minus 15 grame.

În toate aceste cazuri, avem de-a face cu practici comerciale incorecte, în care care consumatorul plăteşte mai mult decât ar trebui. Atunci când sunt descoperite, amenzile sunt usturătoare şi pot ajunge până la 100 de mii de lei.