In Marea Britanie, autoritatile au inceput sa se sesizeze si sa ia masuri. Potrivit Quartz.com, magazinul Tesco, filiala din Birmingham, a primit o amenda de 465.000 de dolari, pentru ca timp de cateva luni sustinea ca vinde capsune la jumatate de pret, desi pretul intreg, de patru lire, fusese la raft o singura saptamana.

Ar putea fi vorba si de varianta in care, fiind dintr-un sortiment de mai buna calitate, capsunele au avut initial un pret mai mare, lucru din cauza caruia nu s-au vandut foarte repede. In acest caz, rationamentul cumparatorului va fi ca a prins momentul propice sa cumpere ceva de calitate, la un pret convenabil. La fel se poate intampla si in cazul hainelor din colectiile anilor anteriori.

Supermarketurile, de exemplu, pot face reduceri la alimente pentru ca si-au estimat gresit stocurile si risca sa ramana cu marfa perisabila pe rafturi. Insa, de cele mai multe ori, pretul adevarat reflecta costul de productie si calitatea produsului. Clientii sunt atrasi in schimb de faptul ca ar putea lua o cantitate mai mare, cu aceiasi bani.

Povesti similare, de branduri care vand chilipiruri inventate apar frecvent in mass-media. Consiliul pentru concurenta din Marea Britanie investigheaza in prezent activitatea mai multor retaileri de mobila si covoare, din acelasi motiv.

Exista voci care acuza ca magazinele de tip duty-free au preturi mai mari decat cele din orase, reducerile de pe site-urile care ofera cupoane sunt reduceri doar cu numele, ofertele de tipul “la un produs platit, primesti unul gratis” inseamna de fapt o reimpachetare in recipiente mai mici sau ca reducerile de 15% din supermarketuri sunt aplicate dupa o crestere anterioara a pretului cu 20%, despre care, evident, nimeni nu spune nimic.

Sid si Harry, fratii care au inventat reducerile

Aceste tactici de vanzari nu sunt noi. Exista o poveste a doi croitori din Brooklyn – fratii Sid si Harry Drybeck. Cand clientul gasea un costum pe placul sau il intreba pe Sid de pret. Acesta striga la fratele sau, care statea in spatele magazinului si primea raspunsul ca este 44 de dolari. Sid se prefacea ca are probleme de auz si mai intreba o data, dupa care, in ciuda aceluiasi raspuns primit, ii transmitea cumparatorului ca haina costa 24 de dolari. Clientul, convins ca Sid nu intelesese bine ce i s-a transmis, se grabea sa puna mana pe acest chilipir picat ca din cer.

Unii oameni nu fac diferenta intre produsele ieftine si produse reduse, asa cum altii se simt bine laudandu-se prietenilor de chilipirurile pe care au pus mana. Insa, pentru ca multi sunt tentati sa cumpere un produs care are o eticheta de reducere, retailerii aproape ca ajung sa puna din prima aceste etichete, fara a exista, de fapt, nicio reducere.

In cele din urma, cumparatorii vor invata sa discearna intre reducerile false si cele reale, fiind ajutati in unele tari, chiar de guverne. Franta, de pilda, incearca sa stopeze fenomenul reducerilor continue, permitand magazinelor sa afiseze preturi scazute doar in anumite perioade (vara aceasta, in Paris, sezonul reducerilor a fost intre 26 iunie si 30 iulie).

Marea Britanie, la randul ei, prefera sa demareze actiuni pe cale legala impotriva acelor comercianti care se abat puternic de la practicile corecte, dar numai in anumite sectoare mai importante.