E navetista intre Bucuresti, Paris si Medias, unde piesele de teatru in care apare se joaca cu casa inchisa. Timpul liber si-l petrece salvand de la moarte comorile uitate ale satelor.

"Daca vreau sa salvez turnul , nu este ca sa spun Ioana Craciunescu are un turn. Eu vreau sa redau turnului vigoarea si demnitatea lui de turn", spune actrita.

De fapt, Ioana Craciunescu nu are nimic. Un turn, batran de 150 de ani, ca si casele parohiale pe care le-a restaurat deja, nu sunt nicidecum proprietatea ei. Ca sa le poata ingriji le-a inchiriat de la autoritatile locale si bisericesti.

Sa ajungi in satul Pelisor nici macar nu ai sosea, ci un biet drum pietruit. Sasii au dat bir cu fugitii si au lasat biserica in paragina. Unul singur nu s-a indurat sa plece.

"Cine vrea sa faca ceva in Romania si are pofta de lucru, nu trebuie sa mearga in Germnia, poate sa faca si aici. Fara pofta de lucru, poti sa te duci si-n America", spune Michael Mild, ultimul sas din Pelisor.

Pe acest principiu, omul s-a angajat in fata Ioanei sef de santier. A tocmit muncitori si a inviat locul. Iar azi, casa parohiala, folosita pana de curand de fostul C.A.P. drept depozit de cartofi e si casa de oaspeti si muzeu viu. Cine doarme aici are deasupra capului un poem ascuns, scris de Ioana, iar podul casei isi invita musafirii pe taramul povestilor.

Desi bucuros ca istoria satului si-a gasit un salvator, nici ultimul sas ramas la Pelisor nu o intelege pe actrita. Mai degraba o compatimeste ca pe un Sisif, fiindca nu toti satenii apreciaza truda ei.

De cand a aparut Ioana in sat, si cositul gradinii devine o problema: pusi pe capatuiala, satenii care alta data coseau bucurosi gratis si-si luau fanul pentru animale, nu mai vor decat pe bani, convinsi ca e bogata!

Rolul Anei din "Blestemul pamantului, blestemul iubirii" a facut-o celebra. Au trecut 30 de ani, iar Ioana se declara acum Masterchef in bucataria ei de vara din satul Atel, unde asa cum a visat, vin oaspeti.

Citeste continuarea pe www.romaniateiubesc.stirileprotv.ro