In anii dinainte de Hristos, pe teritorul Romaniei de astazi, vinul era simbolul fericirii. Stramosii nostri, getodacii, si-l stropeau pe haine ca sa atraga lucruri bune asupra lor. Atat barbatii cat si femeile il savurau neamestecat cu apa, din coarne de bou sau ulcele din lut. Pasiunea lor pentru vin era atat de mare, incat regele Burebista a ordonat defrisarea viilor.

Astazi, desi avem vinul in sange si o tara impanzita de crame, putini dintre noi avem obiceiul de a savura un pahar de vin bun la pranz sau la cina. Cu toate ca avem de unde alege. Vinurile romanesti primesc medalii dupa medalii la concursurile internationale, iar preturile lor sunt mai mult decat accesibile.

Vinuri excelente, turism viticol la inceput de drum

Pornim la drum insa cu un handicap. Turismul. Desi avem locuri in Romania parca desprinse din povesti, cu domenii viticole care ar putea sa fie scena unor filme hollywoodiene si vinuri excelente, turismul viticol este intr-un stadiu rudimental, dupa cum sustine chiar unul din cei mai buni somelieri din Romania, Eduard Jakab.

A vizitat Bordeaux-ul de sapte ori, a savurat vinuri in Napa Valley in SUA, in Hynter Valley in Australia, in Campania in Italia, in Toscana in Italia, in Stellembosch in Africa de Sud, in Santorini in Grecia. Bineinteles, a strabatut si Romania in lung si-n lat.

“Ca in multe alte domenii, avem potential, dar deocamdata doar atat. Am inceput sa facem vinuri bune... deci suntem in directia buna. Turismul viticol (care este la stadiul turismului din Romania, in general), mai are pana sa se dezvolta la nivelul celor din arealele viticole consacrate”, spune el.

Desi putem sa mergem in tururi organizate prin domeniile viticole din tara, in cele mai multe dintre ele nu ne putem caza. Aici, producatorii de vin ar avea nevoie de o mana de ajutor de la stat: “In acest moment probabil ca Ministerul Turismului si Ministerul Transporturilor i-ar putea ajuta: infrastructura, drumuri de acces si sustinere financiara pentru dezvoltarea de moteluri, case de oaspeti, ville, pensiuni in regiunile viticole.”

Dar cum asta nu se intampla, cea mai buna solutie ramane... timpul. “In timp, cand vor acumula capital (si vor plati bancile pentru imprumuturile facute spre a putea accesa fondurile europene de dezvoltare in agricultura), isi vor face cramele singure, intelegand potentialul unui turism viticol, chiar dincolo de vanzarea de camere si mancarea in spatiile de cazare in podgorii”, mai sustine el.

Citeste continuarea reportajului pe www.stirileprotv.ro.