Faţă de trimestrul I 2019, costul orar al forţei de muncă (în formă ajustată după numărul zilelor lucrătoare) a crescut în trimestrul II în toate activităţile economice.

Cele mai semnificative creşteri s-au înregistrat în producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat (21,68%), în intermedieri financiare şi asigurări (16,88%) şi în tranzacţii imobiliare (11,43%).

Cele mai mici creşteri ale costului orar al forţei de muncă (în formă ajustată după numărul zilelor lucrătoare) au avut loc în construcţii (2,05%), în activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice (2,89%) şi în informaţii şi comunicaţii (2,98%).

Faţă de trimestrul anterior, creşterea componentei cheltuielilor directe (salariale) cu forţa de muncă a fost în trimestrul II 2019 de 5,66%, iar cea a cheltuielilor indirecte (non-salariale) de 7,25%.

Comparativ cu acelaşi trimestru al anului precedent, costul orar al forţei de muncă (în formă ajustată după numărul zilelor lucrătoare) a crescut în trimestrul II 2019 în toate activităţile economice.

Cele mai mari creşteri ale costului orar al forţei de muncă (în formă ajustată după numărul zilelor lucrătoare) s-au regăsit în activităţile de învăţământ (21,81%), ca efect al aplicării prevederilor legale, respectiv în construcţii (18,28%) şi în activităţi de spectacole, culturale şi recreative (17,78%).

Creşterile cele mai mici ale costului orar al forţei de muncă (în formă ajustată după numărul zilelor lucrătoare) s-au înregistrat în trimestrul II 2019, comparativ cu aceeaşi perioadă din 2018, în informaţii şi comunicaţii (6,67%), în industria extractivă (7,48%), în sănătate şi asistenţă socială (8,09%) şi în intermedieri financiare şi asigurări (8,47%).

Creşterea faţă de acelaşi trimestru al anului precedent pentru componenta cheltuielilor directe (salariale) cu forţa de muncă a fost de 12,51%, iar pentru componenta cheltuielilor indirecte (non-salariale) de 10,87%.

"Indicele trimestrial al costului orar al forţei de muncă este un indicator pe termen scurt care permite evaluarea tendinţelor costurilor orare suportate de angajator cu forţa de muncă salariată", precizează INS.