In urma cu trei ani, in aceasta suburbie situata la 30 de minute de mers cu trenul de capitala, barurile erau pline si clientii stateau la coada in fata birourilor de transfer de bani pentru a trimite o parte din castig familiilor lor, scrie Mediafax.

In prezent, majoritatea magazinelor deschise sunt goale. La fel si centrele de telefonie, saloanele de coafura africane sau barurile, dintre care multe s-au inchis.

Toate acestea sunt reminiscente ale unei epoci de aur care a facut din Torrejon, ca si din alte suburbii, un amestec de imigranti slab calificati, dar care gaseau de lucru usor, in special in constructii sau servicii.

In acest oras, un sfert dintre cei 118.000 de locuitori sunt imigranti, in special romani, latino-americani sau africani. In ultimii 15 ani, Spania, in plina euforie a constructiilor, a primit peste cinci milioane de straini. In 2005, tara a regularizat situatia a 600.000 de muncitori imigranti.

"Ne-am obisnuit cu o viata frumoasa, de placeri, ne-am putut cumpara o bucata de teren in tara noastra si ne-am putut aduce familiile. Dar totul s-a terminat", rezuma Magali Quezada, o peruana ajunsa la Torrejon in urma cu zece ani.

Luis Mendes, in varsta de 40 de ani, vine din Guineea Bissau. Cand a ajuns in Spania in 1997, a crezut ca a gasit El Dorado. El a muncit mai intai in agricultura, apoi in constructii si a obtinut chiar un credit de peste 100.000 de euro pentru a cumpara un apartament de 70 de metri patrati.

"Castigam destul de bine, 1.800 de euro pe luna, pentru ca deseori se faceau ore suplimentare. Este destul pentru a-mi ajuta familia", ramasa in Africa, isi aminteste el.

"Dar in prezent nu mai muncesc. Am primit indemnizatii de somaj timp de un an, dar acum nu mai primesc", continua Luis, care imparte apartamentul cu doi frati, si ei someri.

Nivelul somajului a crescut la peste 21,5 la suta in Spania, iar strainii sunt cei mai afectati, in procent de 32,7 la suta. Multi sunt supraindatorati, dupa ce au obtinut usor credite pentru a-si cumpara apartamente sau masini, intr-o perioada in care bancile acordau imprumuturi fara prea multe precautii.

In prezent, Luis nu isi mai poate plati taxele si ar putea fi expulzat de la o zi la alta. Pe aceeasi strada cu Luis, supranumita "strada expulzarilor", deoarece multi locuitori sunt amenintati de aceasta, un grup de "indignati" a incercat in zadar, la sfarsitul lui noiembrie, sa impiedice expulzarea lui Consuelo Lozano, o ecuadoriana in varsta de 40 de ani, care datora unei banci 200.000 de euro.

"Este o lupta impotriva gigantilor, iar eu, pe langa ei, nu sunt nimic", a marturisit ea, cu ochii in lacrimi, la scurt timp dupa ce a predat cheia apartamentului sau.

Unii dintre acesti imigranti ar vrea sa se intoarca in tara de origine, dar ca si Consuelo sunt legati de Spania printr-un imprumut imobiliar sau datorii pe care trebuie sa le ramburseze.

Luis nu isi pune insa problema sa se intoarca: "Este foarte greu aici, traiesc prost", dar "in tara mea este si mai rau", marturiseste el.