Preşedintele venezuelean Nicolas Maduro a anunţat luni majorarea cu 95% a salariului minim, pentru a marca Ziua Internaţională a Muncii, înaintea scrutinului de la 20 mai în care va încerca să obţină un nou mandat, transmite dpa, preluată de Agerpres.

Salariul minim lunar, în care intră cupoane pentru alimente, va ajunge la 2,6 milioane de bolivari, echivalentul a circa 37 de dolari la cursul oficial şi a 3 dolari pe piaţa neagră.

Potrivit lui Maduro, creşterea salariului minim îi va ajuta pe cetăţeni să facă faţă inflaţiei, ajunsă de patru cifre şi pe care el a atribuit-o unui "complot condus de la Miami, din Columbia şi de oligarhia care a creat un sistem pentru a fura de la popor". "Acesta este un război economic în care vom învinge", a promis Maduro.

Candidatul opoziţiei, Henri Falcon, a declarat că majorarea salarială nu va face decât să alimenteze inflaţia, care a ajuns la aproape 9.000% pe 12 luni până la finalul lui martie, conform Adunării Naţionale, dominată de opoziţie.

Scăderea preţului petrolului - principala sursă de export a Venezuelei - şi inflaţia galopantă au contribuit la o criză economică masivă, care i-a determinat pe sute de mii de locuitori să emigreze în ţări vecine.

Cea mai mare parte a opoziţiei va boicota alegerile prezidenţiale, criticate de Uniunea Europeană şi de SUA ca nedemocratice.

Săraca țară bogată

Pusă în dificultate de căderea prețului la petrol — resursă care îi furnizează 96% din valută — și sancționată de agențiile de rating, Venezuela este constrânsă să-și restructureze datoria externă, estimată de unii experți la 150 miliarde de dolari, în timp ce populația suferă de pe urma unei grave penurii de alimente și medicamente, în lipsa banilor pentru importuri.

Venezuela a fost cândva cea mai bogată țară din America Latină și se ridică o întrebare legitimă: cum a ajuns în această situație din care nu se știe dacă mai iese?

Țara din America Latină stă pe cea mai mare reverva mondială de petrol, ceea ce, în mod normal, ar reprezenta incontestabil o sursă de bani. În prezent, însă, Guvernul nu mai are bani, prețurile expodează de la o zi la altă și nimeni nu știe cât de rău vor evolua lucrurile în continuare.

În anii ’90, Venezuela era o putere pe continent, însă de-a lungul anilor, inegalitatea a început să se accentueze. A apărut o clasa mică și foarte bogată, care controla tot, în timp ce restul populației devenea din ce în ce mai saracă.

Țara s-a întors către socialism în 1999, când l-a ales pe Hugo Chavez președinte. Un dictator provocator care a tăiat relațiile cu Statele Unite și le-a dezvoltat pe cele cu Rusia și China, de la care a împrumutat miliarde de dolari. Chavez a condus țară până la moartea sa, în 2013, și încă este văzut că un erou de către populația săracă a țării.

Dar guvernul său nu a făcut altceva decât să cheltuiască în neștire bani pe programe de bunăstare și a fixat prețurile pentru orice. A naționalizat fermele de legume, apoi le-a abandonat, astfel încât țara a devenit dependență de banii proveniți din vânzările de petrol pe care le făcea peste granițe.

Inainte să moară de cancer, Chavez l-a ales pe Nicolas Maduro să-i succeadă la conducerea țării. Iar Maduro a continuat regimul strict instituit de Chavez. Administrația sa a renunțat și să mai publice date statistice cu indicii macroeconomici, inclusiv creșterea economică și inflație. A luat mită miliarde de dolari de la dezvoltatori imobiliari ca să aprobe diferite proiecte imobiliare mamut și a făcut datorii care sunt imposibil de achitat.