Astfel, potrivit sursei citate, în timpul vieții active, un migrant plătește la stat cu 78.000 de lire sterline mai mult față de beneficiile pe care le primește de la bugetul de asigurări sociale și servicii publice, în timp ce în cazul unui rezident britanic această diferență este zero.

În consecință, realizatorii studiului avertizează că, după Brexit, autoritățile de la Londra vor fi nevoite să ia în considerare o majorare a taxelor, care să înlocuiască banii pierduți de la buget prin limitarea imigrației și plecarea străinilor deja prezenți în Marea Britanie.

“Când vorbim despre finanțe publice, migranții din Europa aduc substanțial mai mulți bani la buget decât consumă, ceea ce ușurează povara fiscală pe ceilalți plătitori de taxe”, a declarat Ian Mulheirn, seful echipei de cercetători care au făcut analiza.

Concluziile au fost fost publicate în contextul în care un raport al Comitetului Consultativ pentru Migraţie (Migration Advisory Committee - MAC), o organizaţie independentă care oferă guvernului recomandări privind migraţia, susține că Marea Britanie ar trebui să faciliteze sosirea în ţară a muncitorilor cu înaltă calificare şi să limiteze accesul pentru cei cu nivel de calificare scăzut.

MAC propune, de asemenea, ca cetățenii UE să nu beneficieze de tratament special față de migranții din țarile din afara Uniunii, atunci când principiul liberei circulații nu se va mai aplica.

“Și mai important este faptul că această contribuție pozitivă se menține pe tot parcursul vieții, în condițiile în care cei mai mulți migranți sunt educați, iar majoritatea pleacă înainte de a ieși la pensie și de a deveni o povară pentru sistemul public”, a mai sus Mulheirn.

Astfel, realizatorii studiului susțin că în cazul în care viitoarea relație a Marii Britanii cu UE va insemna și o reducere drastică a migrației, atunci autoritățile trebuie să vină cu o majorare de taxe care să umple golul lăsat de taxele plătite de muncitorii străini.

Rezultatele studiului se suprapun unei percepții deja negative a clasei politice de la Londra și a populației vis a vis de planul Theresei May de ieșire din UE, plan care lasă nerezolvate o serie de probleme pe care Brexitul aduce în societatea britanică.

Pe de altă parte, susţinătorii unei rupturi totale de UE au lansat în Marea Britanie o campanie naţională pentru a încerca s-o forţeze pe şefa guvernului de la Londra, Theresa May, să renunţe la planul ei privind Brexit-ul.

Denumit 'Planul de la Chequers' (după numele reşedinţei de vară a prim-miniştrilor britanici), acest document prezentat de premierul Theresa May în luna iulie are în vedere ca Marea Britanie să menţină la capitolul comerţului cu bunuri relaţii strânse cu UE după ieşirea oficială din blocul comunitar, la 29 martie 2019, propunerile fiind însă mai restrictive la capitolul servicii, capitol care vizează în special centrul financiar londonez.

Dar planul este contestat atât de partizanii unui 'Hard Brexit' (Brexit dur), aceia care doresc o ruptură totală de UE şi dintre care mulţi se regăsesc în rândurile conservatorilor premierului Theresa May, cât şi de aceia care doresc să fie anulat Brexit-ul cu totul sau să se organizeze încă un referendum, ori măcar să se ajungă la un 'Soft Brexit' (Brexit uşor) care să menţină cât mai multe legături între Marea Britanie şi UE după ieşirea efectivă din blocul comunitar.

Planul de la Checkers a fost dezaprobat şi de negociatorul-şef al UE în dosarul Brexit-ului, Michel Barnier, care consideră că prin acest plan Marea Britanie ar urmări să obţină 'un fel de piaţă unică a la carte, un fel de abordare 'cherrypicking'', din care să aleagă numai ce îi convine. Aceasta 'ar pune în discuţie înseşi integritatea pieţei noastre unice', aşadar 'este total exclus' ca UE să accepte un asemenea plan, a spus el în mod categoric la Londra la începutul lunii septembrie în faţa comisiei pentru Brexit a Camerei Comunelor.

Totuşi, premierul Theresa May a susţinut luni că alternativa la planul de la Checkers este ieşirea din UE fără niciun acord.