Marea Depresiune din 1931 vs. criza actuala. Care sunt diferentele
Pietele financiare europene nu au avut un inceput de saptamana bun. Indicii bursieri se apropie de niveluri minime, iar randamentele obligatiunilor Italiei, Spaniei, Greciei, Irlandei si Portugaliei au atins luni noi maxime record de la intrarea acestor state in zona euro, scrie The Economist. In acest context, liderii UE se vor intalni joi pentru un summit de criza.
In ciuda agendei clare a intalnirii, Financial Times scrie ca Angela Merkel, cancelarul Germaniei, a anuntat deja ca va participa la summit doar daca se va stabili un nou plan pentru salvarea Greciei de la colaps.
In acelasi timp, oficialii Bancii Centrale Europene (BCE) isi mentin pozitia - nu vor accepta sa garanteze pentru datoriile tarii daca este considerata aproape de colaps, pentru ca acest lucru ar avea efecte devastatoare asupra celor care au contribuit financiar la sustinerea tarii.
Aceasta amenintare pune zona euro intr-o situatie dificila. Daca liderii politici nu vor continua restructurarea datoriei Greciei, atunci platitorii de taxe vor trebui sa achite mai multi bani pentru a salva statul de la default. Daca vor rostogoli datoria Greciei si BCE isi mentine pozitia, atunci platitorii de taxe vor trebui sa sustina si bancile de aici.
Bancile si jocul de domino din 1931
In 1931, piramida creditelor s-a prabusit, lucru ce a adus la criza cunoscute drept Marea Depresiune. Astfel, in mai, cea mai mare banca din Austria - Creditanstalt - a recunoscut ca este in faliment. Imediat, celelalte insitutii financiare au urmat, iar statul a ajuns "la pamant". Criza s-a intins apoi in statele din nordul si estul Europei, ajungand inclusiv in Germania si in Marea Britanie.
In SUA, Marea Depresiune din 1931 a inseamnat colapsul a numeroase banci si inrautatirea situatiei economice. Iar efectul crizei din anii 1929-1931 a avut rezultate dezastruoase de durata pentru bursa americana. Cand indicele Dow s-a oprit din scadere, in iulie 1932, acesta pierduse deja 88% in 36 de luni.
Somajul creste, productia industriala scade
O alta mare problema este somajul ridicat. Cei de la Global Research scriau in 2009 ca somajul de la acea data era mai mare decat in 1931. Astfel, in 1930 erau 123 de milioane de americani. Iar la varful crizei, 24% din forta de munca activa, adica 11,3 milioane de persoane, nu avea o slujba. Acum sunt 300 de milioane de americani si jumatate dintre ei lucreaza. Iar 15 milioane dintre acestia nu au un loc de munca, considerabil mai mult decat in timpul Marii Depresiuni.
Si lucrurile nu se opresc aici. Somajul tot creste. In iunie, rata somajului a urcat la 9,2%, cel mai ridicat nivel atins din decembrie, comparativ cu 9,1% in luna mai.
Economia americana are nevoie de 125.000 lunar pentru a tine pasul cu cresterea populatiei. Si de doua ori mai multe slujbe pentru a reduce rata somajului, scrie The Washington Post. Cele mai multe angajari au fost in sectorul productiei (6.000 de posturi), in educatie, sanatate si inginerie, numarul slujbelor a crescut cu doar 12.000 de posturi.
In numai patru ani, intre 1929, anul de inceput al crizei si 1933, productia industriala in Statele Unite ale Americii a scazut cu 50%. In plus, pe langa faptul ca tot mai multi americani erau someri, nici cei care erau angajati nu o duceau mai bine. Asa ca veniturile reale ale acestora s-au micsorat cu 28%.
Bursele au reactionat
Informatiile au influentat negativ bursele internationale de actiuni si cotatia petrolului, pe 8 iulie. Astfel, indicele Dow Jones a scazut cu 0,75%, iar contractele S&P cu peste 1%, in timpul tranzactiilor electronice. Iar indicele mondial al actiunilor, MSCI, a coborat cu 0,5%, iar titlurile europene cu 0,4%.
Acelasi lucru s-a intamplat si pe 24 octombrie 1929, zi cunoscuta ca Joia Neagra la bursa de la New York Stock, de altfel cea mai importanta bursa din lume. Atunci, cursul de schimb s-a prabusit, valoarea actiunilor a scazut de la ora la ora, fara sa fie cumparate.
Ce se poate schimba
Merita insa mentionat si modul gresit in care au gestionat criza autoritatile. Multi oficiali nici macar nu au realizat gravitatea problemei pana cand nu a fost prea tarziu. Multi spun ca nu au avut la dispozitie previziunile si graficele economice de acum.
Iar eforturile lor de a impiedica aceasta criza impreuna au fost zadarnicite de lipsa tehnologiei. Dar, liderii de astazi nu mai au aceasta scuza. Toti ochii sunt atintiti asupra intalnirii-cheie de joi dintre reprezentantii tarilor din zona euro. Si asta pentru ca Italia este aproape de marginea prapastiei, iar liderii lumii se intalnesc sa discute despre un nou pachet de salvare a Greciei.
Analistii The Economist spun ca aceasta criza nu va avea acelasi efect de tsunami precum cea din 1931, pentru ca bancile centrale au invatat ceva din experienta de atunci.
Citeste si