Inima Uniunii Europene, aproape de infarct. Tara care-si cauta guvern de un an si jumatate se sufoca sub greutatea datoriilor
In vartejul financiar in care se zbat marile economii ale Europei, inclusiv, mai nou, Germania, criza economica musca din ce in ce mai puternic si din tara in care se iau toate deciziile importante pentru comunitatea europeana. Astazi se implinesc 528 de zile de cand Belgia nu mai are un guvern cu puteri depline, iar lucrurile se inrautatesc de la o ora la alta.
Decizia premierului desemnat pentru formarea unui nou Guvern, Elio Di Rupo, de a demisiona, in urma cu cateva zile, arunca din nou inima Uniunii Europene in haos politic si economic. Regele Albert al II-lea a cerut politicienilor sa ia masuri “in urmatoarele ore”.
Lovitura cea mai puternica pe care a primit-o Belgia in ultima perioada a fost falimentul bancii Dexia, la inceputul lunii octombrie, ceea ce a insemnat participarea statului, alaturi de Franta si de Luxemburg, la salvarea institutiei financiare cu 90 de miliarde de euro.
Dexia a ajuns in pragul falimentului in din cauza expunerii la criza datoriilor de stat din zona euro si a fost divizata apoi de guvernele din Belgia, Franta si Luxembourg, care au separat activele neperformante de operatiunile care functioneaza normal.
Au acordat astfel garantii in valoare totala de 90 de miliarde euro pe urmatorii zece ani pentru a ajuta banca sa se finanteze.
Presa belgiana scrie, insa, ca acordul de bailout pentru Dexia a aruncat Bruxellesul si Parisul intr-un scandal la cutite, in conditiile in care Belgia incearca sa determine Franta sa suporte mai mult din costurile interventiei de salvare a bancii.
Banii se salvare a Dexiei provin din taxele si impozitele platite de contribuabili si, potrivit unui calcul realizat de Business Insider, fiecare belgian a contribuit, fara sa vrea, cu 0,30 de euro la scoaterea din faliment a bancii.
Pe de alta parte, cotidianul belgian De Tijd a calculat ca suma tuturor garantiilor pe care Belgia le ofera sectorului bancar se ridica undeva la 130 de miliarde de euro. Ca sa intelegem mai bine ce inseamna aceasta suma, PIB-ul Belgiei in 2010 a fost de 353 de miliarde de euro. Cu alte cuvinte, Bruxellesul ar fi obligat sa ofere aproape o treime din produsul intern brut in scenariul putin probabil ca aceste garantii vor fi cerute vreodata.
Intorcandu-ne la demisia socialistului Elio Di Rupo, acesta s-a motivat gestul in fata regelui Albert al II-lea prin faptul ca liberalii si comunitatea oamenilor de afaceri l-au criticat pentru programul de guvernare propus, acuzandu-l ca cere prea multe taxe. Criticile sunt mai vehemente in partea flamanda a Belgiei decat in cea franceza, in conditiile in care Di Rupo fusese propus de valoni.
In tot acest timp, costurile de imprumut ale statului cresc, ca in toate tarile din ona euro, de altfel, randamentele obligatiunilor la 10 ani depasind 5%.
Dupa demisia lui Di Rupo, regele Albert al II-lea a indemnat cele sase partide care participa la negocieri sa ia masuri, in urmatoarele ore, "pentru evaluarea consecintelor acestui esec" si gasirea unei solutii. Suveranul a reamintit de "gravitatea situatiei actuale", subliniind ca protejarea interesului general al tuturor belgienilor este foarte importanta.
Ce ar trebui sa faca politicienii de la Bruxelles pentru a salva tara? In primul rand sa cada de acord asupra unei coalitii de guvernare, care sa poata lua decizii. Apoi noul guvern ar trebui sa reduca cheltuielile si sa stopeze cresterea datoriei publice, sa reformeze sistemul social foarte costisitor si sa renunte la ideea solidaritatii de genul “cei care muncesc sa plateasca taxe mai mari pentru a-i putea sustine pe cei care nu vor sa munceasca”.
Citeste si:
Pe acelasi subiect: