Decizia Regatului Unit de a părăsi UE la 29 martie 2019 riscă să reintroducă o frontieră dură între provincia britanică Irlanda de Nord şi Republica Irlanda vecină, a reamintit fostul prim-ministru laburist.

Brexitul "schimbă simetria relaţiilor dintre Irlanda, Regatul Unit şi Europa", a declarat el înainte unei vizite la Belfast, marţi, împreună cu alte personalităţi implicate în acordul încheiat în aprilie 1998, ca fostul preşedinte american Bill Clinton sau Gerry Adams, fostul lider nord-irlandez al partidului naţionalist Sinn Fein.

În opinia sa, acordul de pace este rezultatul mai multor concesii. Republicanii catolici au acceptat ca Irlanda de Nord să rămână britanică atât timp cât majoritatea populaţiei doreşte acest lucru. În schimb, ei au obţinut recunoaşterea aspiraţiei lor la unirea cu Irlanda.

"O parte a acestei aspiraţii naţionaliste este de a avea o graniţă deschisă între nord şi sud", a subliniat el. Or, părăsind UE, Regatul Unit a prevăzut, de asemenea, să iasă din piaţa unică europeană care garantează în special absenţa controalelor la frontiere.

Londra, Bruxellesul şi Dublinul s-au declarat opuse instaurării unei frontiere "dure" între cele două Irlande după Brexit, care va constitui, de asemenea, singura graniţă terestră dintre Regatul Unit şi UE, însă mijloacele de a se ajunge la aceasta rămân neclare.

Chiar dacă o soluţie poate fi găsită pentru "a minimiza problema" controalelor, "aceasta nu va dispărea", a subliniat Tony Blair.

30 de ani de război civil și 3.600 de morți

Tensiunile în cele două Irlande au crescut, pe măsură ce negocierile pentru Brexit întârzie să ofere soluții concrete în ceea ce privește frontiera comună. Atât Dublinul, cât și Belfastul se tem de o reintroducere a unei frontiere ”dure” cu Irlanda de Nord - cu posturi de frontieră - care ar fragiliza Acordul de pace din 1998 care a pus capăt unei perioade de 30 de ani de război civil.

După Brexit, frontiera de 500 de km dintre Irlanda şi Irlanda de Nord va fi singura graniță terestră pe care Marea Britanie o va avea UE. Cum va funcționa această frontieră este un subiect sensibil, datorită istoriei regiunii. Atât Bruxelles-ul, cât și Londra au declarat de-a lungul timpului că o soluție va fi găsită în timpul negocierilor și nu va exista din nou o graniță și puncte de control între cele două Irlande. Însă, până în prezent, nu a fost făcută nicio propunere concretă.

Timp de trei decenii, ciocniri sângeroase au avut loc între naționaliștii irlandezi catolici, pe de o parte, și protestanții unioniști, pe de altă parte, conflict soldat cu 3.600 de morți. Pacea a fost restabilită în urmă cu 20 de ani.

La 10 aprilie 1998, după negocieri îndelungate, Londra, Dublinul şi liderii monarhişti şi separatişti nord-irlandezi au semnat la Belfast un acord de pace care a permis să se pună capăt unei perioade de 30 de ani de înfruntări confesionale, conflict catalogat că fiind unul dintre cele mai sângeroase din Europa de după război. Acordul din Vinerea Mare a introdus împărţirea puterii între aleşii catolici şi protestanţi în cadrul instituţiilor semiautonome.

Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord şi Republica Irlanda au aderat împreună la UE, în 1973, într-o perioada în care violenţele şi atacurile teroriste puseseră stăpânire pe Belfast. Controalele de la graniţa dintre cele două ţări au fost eliminate în anii ’90, când cele două state au devenit parte a pieţei unice europene, iar Acordul din Vinerea Mare din 1998 a dus la încetarea ostilităţilor dintre republicanii catolici care luptau pentru unificarea Irlandei şi protestanţii unionişti loiali Regatului Unit.