Germania a început, în 2013, să-și aducă la Frankfurt aurul ținut în străinătate. Ultimele 100 de tone au fost mutate de la Paris la începutul acestui an, a informat banca.

În total, 743 de tone au fost transferate, iar programul de repatriere a fost finalizat cu trei ani mai devreme decât fusese stabilit initial.

Pe lângă o serie de speculații apărute în Germania în ultimii ani, mișcarea a fost făcută și ca urmare a faptului că lumea în care trăim se schimbă cu rapiditate: Germania nu mai este ingrijorată că rezerva sa de aur va ajunge sub control sovietic, cea mai mare temere din timpul Razboiului Rece.

În aceste condiții, Bundesbank nu mai este nevoită să păstreze rezerva de aur la Paris, ca o măsură de protecție, care i-ar fi permis să o transforme rapid într-o monedă internațională la nevoie.

După cel de-Al Doilea Război Mondial, Germania și-a refăcut rezerva de aur de la zero. Pe măsură ce economia țării se întărea, Germaia a transformat în aur dolarii pe care îi câștiga din exporturi. De teama unei invazii sovietice, Germania și-a păstrat rezerva de aur în străinătate, chiar și după ce dolarul a fost decuplat de prețul aurului.

În urma crizei datoriilor din zona euro, o mare parte din populaţia Germaniei şi-a exprimat dorinţa că un procentaj mai mare din rezervă de 3.381 de tone de aur să fie stocată acasă, iar unii au ridicat semne de întrebare cu privire la existenţa acestor rezerve. În replică, Bundesbank a publicat o lista detaliată cu locaţia, numărul de inventar, greutatea şi puritatea fiecărui lingou din rezervă să.

Discuții au existat inclusiv în mediul politic, iar Curtea Federală de Justiție a cerut, în 2012, o inspecție a rezervelor de aur depozitate în străinătate. Bundesbank s-a apărat, susținând că primește rapoarte anuale de la băncile centrale unde aurul este stocat. Banca centrală a asigurat că “integritatea, reputația și siguranța băncilor depozitare este ireproșabilă”.

În anul următor, însă, Budesbank a anunțat că va repatria cea mai mare parte a rezervei de aur. În prezent, doar o jumătate din aurul deținut de Bundesbank este depozitat la Frankfurt, restul fiind în continuare ținut la Londra și New York.

Păstrarea peste hotare a rezervei de aur a Germaniei este o moştenire a sistemului Bretton Woods, înfiinţat la finele celui de-al Doilea Război Mondial. Pe lângă rezervele stocate în SUA, alte aproximativ 400 de tone de aur din rezervă Germaniei sunt stocate la Bank of England. Londra şi New York-ul sunt principalele centre pentru tranzacţiile cu aur, precum şi două centre valutare globale, iar în situaţii de criză aurul stocat în aceste centre poate fi convertit în lire sterline sau dolari.

Rezerva de aur a Germaniei, evaluata la aproximativ 130 de miliarde de dolari, este a doua din lume ca marime, dupa cea a SUA.