Peste 56% dintre locuitorii Irlandei de Nord au votat pentru rămânerea Marii Britanii în UE, la refrendumul din 2016, iar acum toate sondajele indică o dorință crescută pentru reunificarea țării, scrie Bloomberg.

Mai mult, organizațiile din regiune care militează pentru rămânerea Marii Britanii în UE cer organizarea unui referendum pe această temă, în următorii cinci ani.

Și, deși sansele organizării unei astfel de consultări populare sunt minime, un așa-numit “hard Brexit” ar putea schimba dinamica.

Potrivit unui songaj LucidTalk, realizat în decembrie, în jur de 48% dintre nord-irlandezi sunt în favoarea rămânerii Irlandei de Nord în UE prin alăturarea țării la Republica Irlanda, în timp ce 45% vor ca provincia să facă în continuare parte din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.

Citește și: Fărâmițarea unui imperiu. Provinciile istorice se delimitează de Londra, după Brexit

Pe măsură ce negocierile cu Bruxelles-ul pentru ieșirea din UE continuă, este puțin probabil însă ca Guvernul central de la Londra să accepte ideea unui referendum pentru ruperea Irlandei de Nord de Regat (așa cum s-a întâmplat și în privința independenței Scoției).

Actorii politici din ambele tabere, precum și cei care militează fie pentru unificarea cu Irlanda, fie pentru rămânerea în Regarul Unit, au început să se facă din ce în ce mai auziți, în condițiile în care nici până în acest moment al negocierilor pentru Brexit Marea Britanie nu a venit cu o soluție clară și viabilă pentru frontiera Irlandei de Nord cu Rep. Irlanda.

„Continuă să se răspândească un anumit sentiment de teamă în rândul ambelor tabere din Irlanda de Nord, pentru că susținerea unei unificări cu Irlanda ar cauza turbulențe politice, dispute religioase și violență”, spune Edward Burke, profesor asistent în Relații Internaționale la Univestitatea Nottingham.

Irlanda de Nord a rămas parte a Regatului Unit în 1922, atunci când restul Irlandei și-a câștigat independența. Republica Irlanda și Regatul Unit au intrat în UE împreună, în 1973, într-o vreme când violențele pe criterii religioase și atacurile cu bombă erau în creștere pe străzile Belfastului.

Dependență economică

Controalele de la graniță au dispărut în anii ’90, cand ambele economii au devenit parte a pieței unice europene, iar Acordul din Vinerea Mare, încheiet în aprilie 1998, a pus capăt violențelor de 30 de ani dintre republicanii catolici și unioniștii protestanți, soldate cu peste 3.600 de morți.

Prin votul anti-Brexit de la referendumul pentru ieșirea Marii Britanii din UE, Irlanda de Nord și-a exprimat clar dorința de a rămâne într-un fel de uniune cu Irlanda, în interiorul UE. Sinn Fein, care îi reprezintă pe cei care vor unirea cu Irlanda și care a militat pentru rămânerea în UE, spune că a venit timpul pentru un referendum pentru unire.

“Brexitul, cu respingerea drepturilor democratice ale oamenilor din Irlanda de Nord, cu lipsa completă de interes și înțelegere a Londrei față de impactul pe care ieșirea din UE îl are asupra comunității și asupra relațiilor economice cu Dublinul, a accelerat dezbaterea privind unificarea”, a spus Conor Murphy, membru al parlamentului local din Irlanda de Nord.

Îngrijorările în cele două Irlande au crescut, în condițiile în care negocierile pentru Brexit nu vin cu soluții concrete în ceea ce privește frontiera comună. Atât Dublinul, cât și Belfastul se tem de o reintroducere a unei frontiere ”dure” cu Irlanda de Nord - cu posturi de frontieră - care ar fragiliza Acordul de pace din 1998, care a pus capăt unei perioade de 30 de ani de război civil.

După Brexit, frontiera de 500 de km dintre Irlanda şi Irlanda de Nord va fi singura graniță terestră pe care Marea Britanie o va avea UE. Cum va funcționa această frontieră este un subiect sensibil, datorită istoriei regiunii. Atât Bruxelles-ul, cât și Londra au declarat de-a lungul timpului că o soluție va fi găsită în timpul negocierilor și nu va exista din nou o graniță și puncte de control între cele două Irlande. Însă, până în prezent, nu a fost făcută nicio propunere concretă.