Cele cinci stadii sunt: negarea (prima reactie a unui om confruntat cu o durere chinuitoare: "Asa ceva nu se poate intampla, nu mie!"), furia (care izbucneste atunci cand devine evident ca nu mai putem nega evidenta: "Cum sa mi se intample tocmai mie asa ceva?"), negocierea (speranta ca, fara sa stim prea bine in ce fel, putem amana deznodamantul: "Macar sa mai traiesc pana termina copiii scoala"), depresia ("Voi muri, asa ca de ce sa ma mai agit in vreun fel?") si acceptarea ("Nu pot sa lupt cu asta, dar macar sa ma pregatesc pentru ce va urma.").

Elisabeth Kübler-Ross spunea ca cele cinci stadii nu au loc neaparat in aceasta ordine si ca nu intotdeauna se manifesta toate deodata la toti pacientii. 

Cele cinci stadii ale durerii in Europa

Oare nu asa reactioneaza opinia publica si autoritatile din Europa Occidentala in fata afluxului de refugiati din Africa si din Orientul Mijlociu, se intreaba Slavoj Zizek.

Avem negare: "Nu-i chiar asa de grav, pur si simplu nu trebuie sa luam in seama ceea ce se intampla".

Avem furie: "Refugiatii reprezinta o amenintare la adresa stilului nostru de viata, in randul lor se ascund fundamentalisti musulmani, trebuie sa-i oprim fie ce-o fi!".

Avem negociere: "Haideti, sa stabilim cote si sa deschidem tabere de refugiati in toate tarile".

Avem depresie: "Suntem pierduti. Europa devine Europistan!".

Ceea ce lipseste este acceptarea, care in cazul de fata ar implica un plan paneuropean coerent, pentru solutionarea problemei refugiatilor, scrie Zizek, filosof sloven de traditie hegeliana si marxista, care spune despre el insusi ca este un radical politic si un critic al neoliberalismului. 

Dar cum raspund europenii la intrebarea: ce-i de facut cu sutele de mii de oameni care asteapta in nordul Africii, fugind de razboi si de foame, incercand sa traverseze marea si sa gaseasca adapost in Europa?

Exista doua abordari principale, potrivit lui Zizek.

Liberalii de stanga isi manifesta indignarea ca Europa permite ca mii de oameni sa se inece in Marea Mediterana si sustin ca Europa trebuie sa dea dovada de solidaritate si sa-si deschida larg portile.

Populistii antiimigratie cred ca Europa trebuie sa-si protejeze stilul de viata si sa-i lase pe africani sa-si rezolve singuri problemele. 

Ambele abordari sunt proaste, dar, spune Zizek, cei mai mari ipocriti sunt liberalii de stanga care pledeaza pentru deschiderea frontierelor: in fond, stiu prea bine ca acest lucru nu se va intampla in veci, pentru ca automat s-ar produce in Europa o revolta populara.

Insa si populistul antiimigratie stie foarte bine ca, lasati de izbeliste, africanii nu vor reusi sa-si schimbe societatile in care traiesc pentru ca, sustine Zizek, nu-i lasa europenii occidentali.

Interventia europeana in Libia a fost cea care a impins tara in haos, iar interventia americana in Irak a creat conditiile pentru aparitia gruparii teroriste Statul Islamic, crede filosoful sloven. 

Majoritatea refugiatilor provin din "state esuate", state in care autoritatea nu functioneaza, iar aceasta dezintegrare a puterii statului nu este un fenomen local, ci o consecinta a economiei si politicii internationale, crede Zizek, care considera ca, in unele cazuri, cum ar fi Libia si Irakul, dezintegrarea autoritatii statului este chiar rezultatul direct al interventiei occidentale.

Este evident ca numarul tot mai mare de "state esuate" nu este o pura intamplare nefericita, ci reprezinta una dintre modalitatile prin care marile puteri isi exercita colonialismul, mai sustine Zizek. 

Filosoful sloven atrage atentia si asupra faptului ca anumite tari nu excesiv de bogate din Orientul Mijlociu (Turcia, Egipt, Iran) au fost mai deschise fata de refugiati decat tarile extrem de bogate (Arabia Saudita, Kuweit, Emiratele Arabe Unite, Qatar). Prin urmare, crede Zizek, comunitatea internationala ar trebui sa exercite presiuni intense asupra Arabiei Saudite in special, dar si asupra celorlalte tari foarte bogate din Golf, ca acestea sa-si asume responsabilitatea si sa accepte un numar mare de refugiati mai ales pentru ca, sustinandu-i pe rebeli impotriva regimului presedintelui sirian Bachar al-Assad, Arabia Saudita este in mare parte responsabila de situatia din Siria. 

In ceea ce-i priveste pe refugiati, Zizek remarca faptul ca acestia nu doar incearca sa fuga din tarile lor distruse de razboaie, ci sunt manati de un anumit vis.

Unii vor sa ajunga in tarile scandinave, altii in Marea Britanie sau in Germania si considera ca acest vis al lor este un drept fundamental si, prin urmare, le cer autoritatilor europene nu doar mancare si asistenta medicala adecvate, ci si mijloace de transport catre tara visurilor lor.

Exista ceva de-a dreptul utopic in aceste cerinte imposibile: ca si cum ar fi datoria Europei sa indeplineasca acest deziderat al refugiatilor, un deziderat care de cele mai multe ori le este refuzat chiar si europenilor, spune Zizek, adaugand: oare cati europeni din sudul sau din estul continentului n-ar prefera sa traiasca in Norvegia? 

Zizek insista ca, pe de-o parte, refugiatii trebuie sa invete sa renunte la vise utopice, iar pe de alta parte trebuie sa se renunte la ideea ca dorinta de protejare a unui anumit stil de viata dovedeste rasism si protofascism. In caz contrar, curentul antiimigratie va capata tot mai mult teren in Europa.

Filosoful sloven pledeaza mai degraba pentru o largire a orizonturilor: refugiatii sunt pretul pe care-l platim pentru economia globala. In lumea globalizata, produsele circula liber, dar oamenii nu. Cu toate ca marile migratii sunt o constanta in istoria umanitatii, principala cauza a acestora in istoria moderna o reprezinta expansiunile coloniale, crede Zizek.

Inainte de colonizare, tarile din lumea a treia erau in principal comunitati locale autosuficiente si relativ izolate, insa ocupatia coloniala a distrus aceasta forma de viata traditionala si a dat nastere la migratii pe scara larga, considera Zizek, care adauga ca afluxul actual de migratie in Europa nu este o exceptie. 

Zizek spune ca principala lectie de invatat este ca umanitatea trebuie sa fie pregatita sa traiasca "in plan nomad": schimbari la nivel local sau global ale climei ar putea duce la transformari fara precedent. Suveranitatea nationala va trebui sa fie redefinita in mod radical si vor trebui inventate noi niveluri de cooperare globala.

Ce trebuie sa faca Europa

In ceea ce priveste actuala criza a refugiatilor, Zizek scrie ca, in primul rand, Europa va trebui sa-si reafirme angajamentul deplin de a-i ajuta pe refugiati, in conditiile in care, spune el, marile migratii sunt viitorul nostru, iar alternativa la angajament ar fi o noua barbarie (ceea ce politologul american Samuel Huntington numea "ciocnirea civilizatiilor"). 

In al doilea rand, ca o consecinta necesara a acestui angajament, Europa trebuie sa se reorganizeze si sa impuna norme si reguli clare. Refugiatilor trebuie sa li se garanteze securitatea, dar totodata sa li se spuna foarte clar ca trebuie sa accepte locul de resedinta desemnat de autoritatile europene si sa respecte legile si normele sociale ale statelor europene: toleranta zero fata de violenta religioasa, de gen sau rasiala, indiferent din ce parte vine ea, neacceptarea impunerii propriului stil de viata sau al religiei etc.

Practic, un set de reguli de acest gen ar privilegia in fond stilul occidental de viata, acesta fiind pretul platit de refugiati pentru a se bucura de ospitalitatea europeana, crede Zizek. 

In al treilea rand, trebuie inventat un nou tip de interventii internationale: interventii militare si economice care sa evite capcanele neocolonialiste. Cazurile Irakului, Siriei si Libiei dovedesc cum un mod incorect de interventie (in Irak si Libia) sau lipsa unei interventii (in Siria, unde, sub aparenta non-interventionismului, puteri externe, incepand cu Rusia si terminand cu Arabia Saudita, sunt puternic implicate) duc toate intr-un punct mort. 

In al patrulea si ultimul rand, cea mai dificila si cea mai importanta schimbare care trebuie sa aiba loc are legatura cu aspectele economice, care trebuie sa anuleze conditiile ce genereaza refugiati. Adevarata cauza a afluxului de refugiati este chiar capitalismul global actual si jocurile sale geopolitice, conchide Zizek.