"Foarte sincer, vreau sa va asigur de faptul ca nu aveti de ce sa va faceti griji", a spus vicepresedintele.

Daca Biden a reusit sau nu sa linisteasca anxietatea gazdelor sale, ramane de vazut. Cu toate acestea, in incercarea de a impaca Beijing-ul, americanul a facut o eroare de calcul.

China ar putea primi 1.200 miliarde de dolari din obligatiile Trezoreriei SUA, dar Biden ar trebui sa evite sa joace in aparare si sa se comporte defensiv, avertizeaza economistii.

In ciuda tuturor pronuntarilor apocaliptice referitoare la datoriile uriase ale Americii, realitatea este cu totul alta, sustin cei de la Business Insider. De fapt, Statele Unite au un rating de credit mai mare decat China si, spre deosebire de Beijing, americanii nu si-au negat niciodata datoriile suverane. Mai mult, locuitorii Republicii Populare Chineze au fost nevoiti sa inteleaga datoriile tarii pentru a evita atentia si critica intregii lumi.

Ce-i drept, procentul datoriei in Produsul Intern Brut in cazul Chinei a fost in crestere cu 17% la sfarsitul anului trecut. Cu toate acestea, firma de consultanta Dragonomics, a pus gradul de masurare a sustenabilitatii la 89%, asemanator cu valoarea Statelor Unite. Totodata,  tot mai multi analişti considera ca adevaratea valoare a raportului chinez s-ar fi situat in jurul valorii de 160%. Daca acest lucru ar fi adevarat, asiaticii s-ar afla intr-o situatie mai grava chiar decat grecii.  

Discrepanta se datoreaza asa numitelor „datorii ascunse”. Cele mai multe dintre obligatiile ascunse au fost suportate de catre guvernele locale si bancile de stat. Ministerul Finantelor garanteaza insa partiala recapitalizare a bancilor, dar si diversele obligatii financiare vizavi de subventiile de plati pentru cereale.

Desi nimeni nu crede ca Beijing-ul va da gres in a-si plati datoriile externe restante, economistii sustin ca aceste obligatii ascunse au un rol important in proportia datoriilor din PIB. Pentru a reduce datoriile, tehnocratii tarii urmeaza sa adopte diverse strategii care sa reduca din obligatiile financiare in urmatorul deceniu, poate chiar mai mult de atat.

Lucrurile nu trebuiau insa sa stea astfel. La sfarsitul anului 2008, atunci cand criza economica s-a instalat in Statele Unite, iar mai apoi s-a raspandit si in celelalte tari de pe glob, asiaticii au decis sa nu se lase prinsi in vartej. China a adoptat in 2009 un program de stimulare a economiei, in valoare de 1,1 trilioane de dolari. Guvernul de la Beijing a reusit atunci o crestere economica de 9,1% si de 10,3% in 2010, insa in timpul acestui proces, datoriile ascunse ale asiaticilor s-au suplimentat, pe masura ce liderii statelor fortau bancile sa le rostogoleasca datoriile.

Un bun exemplu in cazul chinezilor il constituie orasele-fantoma, precum Ordos din centrul Mongoliei, unde guvernul a construit variate case noi si cladiri de birouri, care in final au ramas neocupate. Doar anul trecut existau 64,5 milioane de apartamente functionale (nu erau legate la electricitate) si neocupate – care ar fi putut sa gazduiasca peste 200 milioane de oameni. In ciuda surplusului, guvernul, alaturi de dezvoltatorii privati, a continuat sa construiasca si alte cladiri. Mai mult, recent, guvernul chinez a anuntat ca urmeaza sa ridice 20 de noi orase in urmatorii 20 de ani.

Aceste constructii duc la cresterea produsului intern brut, dar sunt extrem de risipitoare. Intr-o economie de piata libera, aceasta situatie extrem de dezechilibrata ar conduce atat la o criza a imobiliarelor, cat si la una bancara.

Insa liderii chinezi nu lasa aceasta ipoteza sa se adevereasca. Pentru a salva institutiile financiare, de exemplu, autoritatile centrale fac presiuni asupra ratelor dobanzilor platite de catre deponenti, astfel incat bancile sa iasa din dificultate. Insa, asa cum au procedat si pana acum, in acest fel nu fac decat sa condamne economica chineza la stagnare, subliniaza analistii.

Guvernul de la Beijing adopta aceeasi tactica defectuoasa pe care au ales-o si japonezii la inceputul anilor `90 pentru a iesi din bula locuintelor, asa cum a fost aceasta numita. Economia nipona nu si-a mai recastigat niciodata dinamismul. La fel se va intampla si cu China, sustin economistii.

La ora actuala, oficialii chinezi par sa traga de timp pana si sa paseze problemele urgente altor guvernanti. Niciun politician de la Beijing nu pare sa dea semne ca ar vrea sa faca pasii necesari pentru a repune economia asiatica pe roate.

Nici guvernul de la Washington nu este strain de blocajul financiar. Cu toate acestea, pana in prezent, aproape toata lumea privea la poporul chinez ca fiind urmatorul motor al cresterii economice mondiale. Cei care au facut acest lucru, vor fi cu siguranta dezamagiti, avertizeaza specialistii. China a inceput sa coboare.