Iar Brexitul este doar cel mai vizibil simptom al unui fenomen îngrijorător: tot mai mulți politicieni europeni nu îmbrățișează democraţia, statul de drept, respingerea discriminării și alte valori ale societății deschise. Dacă vor fi aleși în Parlamentul European, s-ar putea uni, astfel încât să limiteze drepturile și beneficiile cetățenilor.

O largă majoritate a cetăţenilor din Uniunea Europeană consideră un lucru benefic apartenența ţării lor la blocul comunitar, care - cred ei - promovează pacea şi democraţia. Totuşi, peste 60% dintre cei intervievaţi sunt de părere că Uniunea Europeană este totodată distantă şi ineficientă şi îi privesc cu suspiciune pe deputaţii şi birocraţii de la Bruxelles.

Datele oglindesc nemulţumirea populară în creştere faţă de Uniune a celor care se simt copleşiţi de migraţie şi excluşi social de globalizare. Disparităţile economice s-au adâncit, iar migraţia a devenit un cal troian, însumând temeri privind resursele limitate, ideea de comunitate, diluarea identităţii naţionale şi suveranitate.

Sunt raţiunile pentru care, pe 23 iunie 2016, s-a întâmplat inimaginabilul: 52% dintre britanicii prezenţi la urne au votat pentru ieşirea din blocul comunitar, într-un referendum propus de şeful guvernului.

O parte dintre temerile britanicilor au fost generate de argumente legitime, altele au fost însă rodul unei manipulări flagrante prin minciuni sfruntate şi pură propaganda.

Britanicii n-au fost niciodată eurofili entuziaşti. Au ezitat 16 ani să intre în Uniune şi au făcut-o cu inima îndoită, abia în 1973. Acelaşi euroscepticism i-a făcut să nu adopte, în 1999, moneda unică. De ani de zile, numeroşi britanici privesc Uniunea ca fiind ruptă de realitate şi sursa a unei imigraţii necontrolate. Începând cu 2004, au aderat la Uniune 12 state central şi est-europene, declansad un val migratoriu masiv care a pus sub presiune serviciile publice din Regat.

Întrucât circulaţia liberă a persoanelor şi a forţei de muncă reprezintă principii fundamentale ale Uniunii, pentru partizanii Brexitului singura cale de a se sustrage a fost dezertarea.

Votul pro-Brexit a fost motivat aşadar, în primul rând, de dorinţa de a recâştiga controlul asupra imigraţiei şi a graniţelor. Deciziile care privesc Marea Britanie trebuie luate în Marea Britanie, au cerut euroscepticii. Şi totuşi, cea mai mare parte a imigranţilor din UK sunt extracomunitari, a căror primire a fost întotdeauna sub controlul deplin al autorităţilor de la Londra.

Pe de altă parte, mişcarea pro-Brexit reflecta, chiar în anul alegerii lui Donald Trump la Casa Alba, revenirea naţionalismului în prim-planul politicii.

Britanicii pro-Brexit susţin că UE se transformă încet dar sigur, într-un superstat care subminează suveranitatea naţională.

Problemele din spatele Brexitului

Există o neîncredere tot mai mare în organizaţiile multinaţionale: financiare, comerciale şi de apărare, create după al Doilea Război Mondial, cum sunt UE, FMI ori NATO, acuzate că au preluat controlul de la statele naţionale.

“De ce să contribuim la bugetul Uniunii cu 325 de milioane de euro pe săptămână”? au întrebat cu năduf euroscepticii. În mod convenabil, s-au făcut că uită de reversul benefic al facturii: lipsa taxelor vamale, accesul la pieţe de desfacere şi subvenţiile europene.

Brexitul a scos în lumină şi alte probleme: fisuri în protecţia datelor şi vulnerabilitatea în fata propagandei şi a amestecului extern în campaniile electorale. Potrivit unor anchete ale The New York Times și The Observer, Cambridge Analytica a jucat un rol crucial în votul pro-Brexit. Compania de analiză a cules date de la 50 de milioane de utilizatori ai reţelei de socializare Facebook și le-a folosit cu scopul de a elabora un program informatic care permite prezicerea şi influenţarea votului. Fost angajat al companiei, avertizorul de integritate Christofer Wylie a detaliat felul în care Cambridge Analytica a ţintit audienţa în campania pentru Brexit.

Alarmant este ca sondaje recente preconizează o posibilă dublare a ponderii populiştilor în Parlamentul European, de la 10 la 20%, după alegerile din perioada 23-26 mai. Impusă de amânarea Brexitului, participarea britanică la scrutinul European ar urma să accentueze această tendinţă, alterând echilibrul politic în următoarea legislatură europeană.

Conservatorii britanici se afla în faţa unui dezastru anunţat, conform sondajelor, ce îi creditează cu 16% din voturi, faţă de 23,1 % după europarlamentarle din 2014. Este, în schimb, anticipată victoria - cu un scor însumat de până la 29 de procente - în contul celor două partide britanice eurosceptice.

Acestea i-au atras pe alegătorii furioşi de absenţa unor rezultate concrete privind Brexitul: Partidul pentru Independenţa Marii Britanii (UKIP) şi Partidul Brexitului, fondat recent de Nigel Farage, fost lider al UKIP şi, culmea ironiei, de aproape 20 de ani europarlamentar.

Curentul eurosceptic ar câştiga astfel influenţa şi abilitatea de a întârzia integrarea şi reformele.

Cu toate acestea, ultimele evoluţii politice de la Londra şi Bruxelles sugerează că.. există cale de întoarcere în privinţa Brexitului. Premierul Marii Britanii nu scoate din calcul posibilitatea unui al doilea referendum, ceea ce l-a făcut de Donald Tusk să estimeze că şansele pentru că ţara să rămână în UE sunt aproape de 30%.