La noi e ca la nimeni. Nu poti sa demolezi cladiri ridicate ilegal, nu poti sa evacuezi oamenii cu forta din casele cu bulina, in schimb dezvoltatorii pot sa faca ce vor, iar pe santiere domneste dezordinea.

Autoritatile se multumesc doar sa spuna ca legile actuale sunt incomplete, dar nu fac absolut nimic ca sa schimbe situatia.

Abuzuri, indiferenta totala fata de viata oamenilor, constructii parca intentionat facute sa fie subrede, acestea sunt consecintele lacunelor din legislatia romaneasca.

Constienti ca nu vor plati niciodata, ca se vor descurca in haosul legilor de la noi, dezvoltatorii romani isi permit sa construiasca de mantuiala si sa ne puna viata in pericol.

Constructiile ilegale sunt practic imposibil de demolat. Legea 50 spune la articolul 24 ca "este infractiune executarea de lucrari fara autorizatie de construire sau de desfiintare la constructii monument istoric", restul cladirilor fiind exonerate, fiind supuse sanctionarii cu amenzi.

In ultimii 20 de ani, o singura casa a fost distrusa in Romania pentru ca a fost construita fara autorizatie. Ca sa demolezi un imobil ridicat abuziv trebuie intai demonstrat in instanta ca imobilul nu respecta legislatia.

Campania "Exista viata dupa cutremur" v-a aratat multe exemple de cladiri cu rezistenta indoielnica si investitori relaxati. Stiu ca atat cat tine procesul, legea le permite sa intre in legalitate prin diferite tertirpuri. Pot cumpara proprietati vecine, comanda studii de impact sau fac consolidari ulterioare.

Art 28. din legea 50 spune ca "masura desfiintarii constructiilor se aplica in situatia in care la expirarea termenului de intrare in legalitate stabilit in procesul-verbal de constatare a contraventiei, contravenientul nu a obtinut autorizatia necesara".

In toate cazurile, imobilul cu probleme ramane bine infipt pe locul sau! Inca inainte de a incepe lucrarea, investitorii stiu ca raspunderea nu e doar a lor, ci e impartita la toti cei implicati in santier: dezvoltator, proiectant, diriginte de santier si constructor.

In plus, ei pot aduce oricand in instanta documentele de control incheiate de inspectorii de stat in constructii, care in 100% din cazuri arata ca totul e perfect. Asa ca in final nimeni nu va plati pentru cladirile nesigure si eventualele victime. Si pana cand statul nu-si va face datoria, nimic nu-i impiedica pe investitori sa construiasca iresponsabil si ilegal.

Daca vreun cumparator descopera probleme la o cladire noua si spera sa obtina despagubiri, ar putea avea mari probleme sa-l gaseasca pe dezvoltator. Cum legislatia nu mai cere verificari la inregistrarea unei firme, multi invstitori se ascund in spatele unor societati comerciale fantoma.

In Chile, tara lovita periodic de seisme puternice, sa construiesti rezistent e prioritate nationala. Statul a impus o lege stricta: primul proprietar al cladirii e singurul care raspunde penal si risca 5 ani de inchisoare, daca la imobil apar probleme structurale. In cazul in care firma dispare, raspund actionarul majoritar initial si administratorul companiei.

La noi, dezvoltatorul risca inchisoarea doar daca mor oameni, adica prea tarziu.

Dezvoltatorul poate fi si constructor, si proiectant, si expert in testarea materialelor. Legea ii permite sa se verifice singur, sa isi acorde avize de conformitate la materiale si implicit sa construiasca de mantuiala.

Inspectia in constructii trece si nu lasa nici o urma: daca ar fi sa ne luam dupa inspectori, in santiere se lucreaza mai serios ca in Chile.

Orice inspector stie ca legea nici macar nu-l obliga sa fie prezent la receptia unei lucrari. Doar un reprezentant al primariei si alti specialisti din domeniul privat trebuie sa participe, insa acestia pot fi oricine, inclusiv rude apropiate ale dezvoltatorului.

Si cat timp dureaza un santier, vecinii n-au nicio sansa sa vada daca imobilul care creste langa casele lor incalca legea.

Panourile de afisaj de la noi, cartea de identitate a santierului, impuse tocmai pentru informarea cetatenilor, sunt fie intocmite prost, fie lipsesc. In Chile, o astfel de scapare se pedepseste cu sistarea lucrarii pe 6 luni. La noi, cu o amenda infima. Si oricum, practica demonstreaza ca niciun inspector nu-si bate vreodata capul cu panourile din santier, desi stiu mai bine ca noi, ceilalti, ca in Romania poti construi orice si mai ales cu oricine.

Daca in Chile toti muncitorii sunt calificati, la noi ajung pe santier cei fara pregatire.

In Chile exista o Camera de Constructii, institutie de stat, obligata ca in 30 de zile sa prezinte oricarui investitor CV-ul firmelor de constructii. Dezvoltatorul stie astfel cu cine va colabora. Iar constructorii au restrictii pentru ansambluri rezidentiale sau cladiri de birouri care implica mai mult de 100 de persoane. O firma trebuie sa aiba in portofoliu cel putin trei lucrari de anvergura similare si 5 ani vechime.

Pana si masurile preventive, pe care chilienii le considera vitale, la noi vin sub forma de recomandare timida.

Studiul comportamentului cladirilor la cutremur ar trebui sa fie imperios necesar. La noi insa, desi teoretic legea ii obliga pe dezvoltatori sa monteze in cladirile inalte si pe cheltuiala lor senzori pentru detectie seismica, practic autoritatile au omis sa precizeze cine face controlul, care este sanctiunea pentru nerespectare si cine raspunde in fata justitiei.

Si studiul profesionist al solului e la noi tot recomandare. Testul de amplasament, care arata cum se va misca pamantul la cutremur, e doar pentru cine vrea.

Echipamente si tehnologie moderna exista, interesul pentru constructii, sigur, lipseste. Fara masuri ferme si sanctiuni pe masura, dezvoltatorii imobiliari nu se inghesuie la testarea serioasa a solului pentru ca asta le-ar mari investitia.

Mai grav, Capitala, zona foarte sensibila la cutremur si exploatata imobiliar la maximum in ultimii ani, nu are o harta de microzonare, care sa prevada perioadele de vibratie a terenului. Ca sa devina obligatorie prin lege, ar trebui facute masuratori pe toata suprafata Bucurestiului. In aceste conditii apar dubii la cladirile inalte din Capitala.

Daca in Chile demolarea peretilor in blocuri e interzisa, la noi sunt permise schimbari cu avizul unui expert. Romanul s-a invatat sa demoleze dupa cum ii pofteste inima, asa ca inspectorii se fac ca nu vad.

In mod normal, pentru un simplu perete trebuie facut un proiect care sa arate cum va fi afectata intreaga cladire. In Chile, cine demoleaza risca 5 ani inchisoare. La noi, amenda e de maxim 100.000 de lei, dar si ea se prescrie in doi ani. Campania noastra a demonstrat ca autoritatile merg tardiv in controale si se fac ca nu vad acolo unde sunt sesizate modificari neautorizate.

La cladirile cu bulina, programul de consolidare e impotmolit de multi ani. Motivul principal este ca legislatia permite licitatii cu termene de executie neclare si preturi aproximative. Oamenii refuza deci sa se mute, daca nu stiu cat se va prelungi santierul si cat ii va costa in final.

Pentru a trece peste acordul proprietarilor, statul a introdus masuri noi, dar ineficiente: degeaba legea permite evacuarea fortata daca acest lucru se face prin procese intre primarii si locatari.

In plus, nu exista prevederi clare despre locul unde pot fi mutati proprietarii si nici autoritatile locale nu se sinchisesc sa ii informeze pe cei indecisi. Expertizele facute in anii '90 sunt depasite, nu mai reflecta realitatea si astazi nimeni nu stie cu adevarat cat de grava e situatia imobilelor cu risc.

Intr-un hatis legislativ cu atatea lacune, in Romania domina haosul imobiliar. Romanii nu stiu cat de nesigure sunt blocurile vechi si nici ce risca atunci cand isi cumpara o locuinta noua. O ceata intretinuta voit s-a asternut peste domeniul imobiliar: o reteta care ii avantajeaza pe unii si ii pune in pericol pe altii.

Un cocktail Molotov care, intr-o tara seismica, asa cum e Romania, risca sa provoace tragedii.