Campania "Exista viata dupa cutremur" va arata ce se intampla in Chile, unde statul pune altfel problema, si ce se intampla la noi.

Ca programul de consolidare de la noi este blocat, se stie de cativa ani. Si asta pentru ca proprietarii locuintelor cu bulina se tem sa plece, pentru ca isi imagineaza ca raman fara case. Cei mai multi nu stiu ca primaria are blocuri intregi goale, cu apartamente puse la punct, bune sa te muti in ele. Si mai ales, nimeni nu le-a spus clar oamenilor ca dupa reconsolidare fiecare se poate intoarce la el acasa.

Imaginati-va ca unul din multele cutremure puternice din Chile ar lovi cladirile din Bucuresti.

Ce s-ar intampla cu zona veche a Capitalei sau cu unele blocuri de pe Calea Victoriei, de exemplu? La Calea Victoriei, numarul 2, o cladire cu risc seismic 1, fisurata pe toate partile si fara consolidare, risca sa cada in orice moment. Locatarii sunt atat de prinsi in dispute pe tema blocului, incat uita cu desavarsire ca timpul trece si un cutremur poate lovi oricand.

Edilii s-au ocupat de toate demersurile tehnice, dar au uitat esentialul: dialogul cu locatarii. Ca la toate cladirile cu bulina rosie din oras, oamenii din apartamente au fost ignorati. Pentru consolidarea blocului e nevoie de acordul tuturor proprietarilor. Locatarii se informeaza insa din zvonuri alarmiste si, cum n-a trecut nimeni pe la ei sa le explice, au blocat lucrarile de consolidare. Le e teama ca daca ies din case, nu se mai intorc niciodata. Zona e ultracentrala si rechinii de pe piata imobiliara pot pune mana pe cladire, cred oamenii.

In 2008, Primaria anunta in presa ca le pune locatarilor la dispozitie turnurile Gemenii, din Piata Natiunile Unite. La o aruncatura de bat de blocul cu bulina. Cele doua turnuri fusesera primite special pentru programul de consolidare, de la Ministerul Dezvoltarii. Pe cei din blocul fisurat nu i-a anuntat insa nimeni si Primaria nu s-a deranjat sa le arate unde se vor muta.

Echipa Stirilor ProTv i-a dus pe locatari sa vada unde ar trebui sa stea pe durata lucrarilor. Surprinzator, in noile apartamente pana si scepticii s-au lasat convinsi.

Asadar, sa vina Mohamed la munte, pentru ca angajatii Primariei au treaba multa! Intre timp, bursa zvonurilor creste si lucrarile de consolidare stagneaza, periclitandu-se astfel viata a mii de familii.

La numarul 38, pe Strada Ion Brezoianu, de exemplu, santierul a fost blocat in stadiu si mai avansat, dupa ce au fost cheltuite deja cateva mii de euro pe expertize, proiect si organizarea licitatiei. Oamenii s-au razgandit insa pentru ca li se pare scump si deranjul prea mare. De la Primarie n-a mers nimeni sa-i convinga.

Un alt bloc, din 1936, are crapaturi foarte adanci atat pe fatada exterioara, cat si la interior. A trecut si peste cutremurul din 1940 si peste cel din 1977, care l-a afectat cel mai mult. Desi arata groaznic, in el traiesc 17 familii.

Pana si administratorul blocului refuza consolidarea: i se pare ca o parte din banii platiti de locatari ajung in buzunare straine.

De obieci, Primaria stabileste un prim pret informativ pentru consolidare, care se modifica insa dupa ce incepe santierul, in functie de ce defecte sunt descoperite ulterior.

La 380 de euro pe metrul patrat pentru o locuinta de 70 de metri patrati, in 25 de ani, oamenii vor plati rate fixe de 88 de euro pe luna. Familiile ai caror membri castiga sub venitul mediu pe economie sunt scutiti de la plata, insa, conform legii, vor avea, la fel ca si ceilalti din bloc, ipoteca pe locuinta. Apartamentele pot fi vandute daca proprietarul achita integral partea care-i revine sau cumparatorul preia ipoteca. Conditii care ii descurajeaza pe oameni.

Desi, din 2007, edilii pot evacua fortat cladirile cu bulina, masura nu a fost aplicata decat in cazul unui singur apartament.

Conform legii, in caz de refuz, intrarea in orice incapere a constructiilor supuse lucrarilor necesare de expertizare, proiectare, executie sau altor asemenea lucrari se va face cu autorizarea instantei judecatoresti, prin ordonanta presedintiala, potrivit dispozitiilor din Codul de procedura civila, cu citarea partilor. Instanta va putea dispune restrangerea folosintei incaperilor din constructiile supuse lucrarilor respective sau evacuarea pe timpul desfasurarii lucrarilor de consolidare a constructiilor in cauza a persoanelor care nu au eliberat spatiul detinut.

Edilii nu fac insa demersuri in instanta de teama unor procese lungi si anevoioase. Si astfel, din lipsa de comunicare si temeri de tot felul, locatarii blocurilor cu bulina risca sa prinda si viitorul cutremur mare intr-un bloc subred.

Statistic, din cele 6.000 de blocuri din Bucuresti construite inainte de 1977, aproape 1.500 au cele mai slabe sanse sa reziste la unda de soc. Chiar daca nu au fost afectate de precedentele seisme, codurile dupa care au fost construite nu tineau cont de nicio norma seismica. De aceea, specialistii sustin ca programul respins de oameni trebuie modificat urgent, cu masuri drastice, chiar daca nepopulare.

Daca pentru clasa 1 de risc statul plateste initial si recupereaza in 25 de ani de la proprietari, la clasele 2 si 3, cu risc considerabil si moderat, nu sprijina financiar consolidarile.

Mai grav e insa ca edilii nu au situatia exacta a tuturor blocurilor cu probleme din Capitala. Sunt sute de cladiri vechi, de care nu se stie oficial nimic. Cum ar fi unul din centrul Capitalei, care nu fost expertizat de aproape 20 de ani. Conform legii, proprietarii ar trebui sa ceara expertiza la primarie. Multi proprietari nu risca insa un verdict de risc seismic, pentru a nu scadea valoarea locuintelor...

Pe strazile intens circulate din centru sunt si multe imobile nelocuite, dar periculoase pentru imprejurimi.

Tot acest peisaj e in totala antiteza cu abordarea autoritatilor din Chile, unde imobilele cu risc sunt demolate in maximum o luna de la expertizare si locatarii evacuati fortat. Statul a trecut peste dreptul de proprietate suveran al cetateanului, folosind un argument foarte important: structura cu risc pune in pericol cladirile din vecinatate. Guvernantii lor pun pret pe viata oamenilor! La noi, sunt lasati sa traiasca in cladiri subrede, pe riscul lor si al celor din jur.