"Politicile monetare neconventionale au aparut in urma unui diagnostic gresit pus de economisti acestei crize prin care inca trecem. Acestia au spus ca trecem printr-un deficit de cerere, iar politicile de stimulare vor rezolva criza. De ce diagnosticul este gresit? Pentru ca aceasta criza are la baza supraindatorarea. Toate sectoarele sunt supraindatorate: si gospodariile, si companiile, si bancile, si statele. Si atunci cand lumea este supra-indatorata, poti sa arunci bani si cu elicopterul, ca nu rezolvi problema", a explicat Lazea in cadrul unei conferinte de specialitate, precizand ca vorbeste in nume personal, scrie Agerpres.

Acesta a detaliat cele doua dimensiuni ale politicii de QE (quantitative easing), cea care afecteaza dobanda, respectiv pretul banilor, si cea care afecteaza masa monetara (cantitatea).

"Prin acestea s-a incercat, de catre marile banci centrale, sa se rezolve aceasta criza. Pe de alta parte, acestea au recunoscut ca prin actiunile lor nu pot inlocui reformele structurale, ci doar sa castige timp pentru guverne sa realizeze aceste probleme. Insa, in 4 - 5 ani nu s-a facut nimic in sensul reformelor, iar bancile centrale nu numai ca nu au stopat aceste masuri si nu au avertizat ca intorc foaia, ci le continua si chiar fac mai mult", a adaugat Lazea.

In opinia sa, "bancile centrale ar trebui sa le reaminteasca politicienilor ca nu asa se rezolva crizele, ci pe calea grea a reformelor structurale".

In ceea ce priveste teama de deflatie, oficialul BNR a spus ca aceasta este alimentata de catre cei care pierd din acest fenomen, in detrimentul celor care ar putea castiga.

"Deflatia este prezentata ca fiind un fel de monstru cu sapte capete, cel mai rau lucru care se poate intampla. Sa ne amintim ca, in secolul XIX, si cat a fost etalonul aur, acesta nu era decat un instrument de reechilibrare a economiei. Cine castiga si cine pierde din deflatie: castiga varstnicii, pierd tinerii, castiga consumatorii, pierd producatorii, castiga salariatii, pierd angajatorii, cei care economisesc castiga, pierd cei care se imprumuta. Deci care este problema? Este clar ca cei care ar castiga sunt mai multi, dar habar nu au de acest lucru. Si atunci cei care pierd, fiind mai uniti si mai vocali, dau tonul in dezbaterea publica si spun: Vai, ce rau o sa ne fie!", a spus economistul.

Al treilea motiv al dobanzilor reduse, si cel mai important in opinia lui Lazea, este cel legat de reducerea datoriei publice si private.

“Se spune foarte mult despre datoriile statelor, care sunt de 90% - 100% din PIB, si foarte putin despre cele private, care sunt spre 200%. In aceste conditii, orice crestere de dobanda de politica monetara este distrugatoare pentru finantele publice. Chiar si Germania, cu o datorie publica de 80% din PIB, daca ar creste rata dobanzii la euro cu un punct procentual, ar trebui sa puna deoparte 0,8 puncte procentuale din PIB suplimentar pentru plata dobanzilor. Nu mai vorbim de Grecia, Portugalia si asa mai departe", a subliniat Lazea.

In viziunea acestuia, al patrulea obiectiv al acestor masuri este cresterea preturilor unor active, adica "sa ii faca pe oameni sa se simta mai bogati", in mod artificial.

"Lumea nu isi mai tine banii la banca, se duce cu ei pe bursa, creste pretul caselor, deci creste sentimentul de avutie sporita. Problema cu aceste politici este ca duc la bule speculative, dar se pare ca acest lucru este acceptat. A doua problema cu aceste politici este ca ele cresc disparitatile, cei bogati devin si mai bogati, si astfel sunt rasplatiti cei care au stat la origine crizei", a mentionat Valentin Lazea, ca sustine, totodata, ca cele patru scopuri fie nu sunt atinse, fie sunt perverse.

Economistul BNR a sustinut, de asemenea, ca si economistii au avut partea lor de vina, pentru ca au sustinut aceasta politica de stimulare monetara, unii din dorinta de a deveni celebri, altii din interesul de a servi politicul.