În plus, anul acesta, exporturile sunt de 20 de ori mai mari, față de 1991. Industria auto este vârful de lance. În schimb, au fost retezate relațiile comerciale pe care Ceaușescu le stabilise cu țările africane și cu cele din Orientul Mijlociu.

La începutul anilor ’50, 90% din exporturile României se duceau către Uniunea Sovietică, în contul datoriei de război. Vorbim în special de petrol, lemn, cereale și metale. Produsele erau scoase din țară prin intermediul SOVROM-urilor.

Începând cu anii ’60, Ceaușescu începe desprinderea de Moscova, iar politica comercială se reorienteaza către țările capitaliste și cele în curs de dezvoltare. Importăm utilaje și tehnologii înalte de la capitaliști. Iar din așa-zisele țări din lumea a treia, adică Africa și Orientul Mijlociu, încercăm să ne asigurăm necesarul de materii prime.

Ceaușescu începe un amplu program de investiții întins pe mai multe continente, în speranța că va primi la schimb resurse naturale: petrol, metale sau bumbac din țările respective.

În Sudan construim clădiri civile, fabrici și intstalatii petroliere, funcționale și astăzi. Până și clădirea parlamentului din Kartoum, capitala Sudanului, a fost ridicată cu muncitori români și pe banii românilor.

În Irak facem drumuri, foraje petroliere, căi ferate și fabrici de armament. În Ucraina am investit peste 1 miliard de dolari în combinatul din Krivoi Rog. Iar în Cuba lui Fidel Castro am trimis armament, tractoare și utilaje la schimb pentru tutun și zahăr cubanez.

Continuarea pe www.stirileprotv.ro.