Banca Centrală Europeană (BCE) a anunţat în 7 iulie că Bulgaria şi Croaţia (leva şi, respectiv, kuna) au fost admise în Mecanismul Cursurilor de Schimb2 (ERM2), care este ante-camera aderării la zona euro.

În MCS2 se stă cel puţin doi ani şi în cazul Bulgariei aranjamentul de "consiliu monetar" (currency board) poate fi menţinut pe perioada acestui stagiu până la aderare efectivă. Bulgaria a făcut cererea de intrare în MCS2 în 2018, iar Croaţia în 2019.

"Dinamica construcţiilor bugetare în cele două ţări a ajutat intrarea în MCS2. Veniturile lor bugetare şi fiscale sunt considerabil mai mari decât în România; veniturile fiscale în Bulgaria au fost de circa 30% din PIB şi în Croaţia de circa 37% din PIB în 2019 - nivelul din România fiind în jur de 27% din PIB, printre cele mai scăzute în UE. La noi nu numai că veniturile fiscale sunt foarte joase, dar s-a şi procedat la o suită de scăderi de impozite şi taxe când se profilau creşteri de salarii pentru a atenua migraţia, s-a ignorat impactul asupra echilibrului bugetar. Înţelept ar fi fost să se procedeze la măsuri de creştere a veniturilor fiscale/bugetare", scrie Daniel Dăianu în articolul "Bulgaria şi Croaţia în MCS2. România?", publicat pe blogul Opinii BNR.

El consideră că o temă de meditaţie este că, după 2010, Bulgaria şi Croaţia au devenit exportatori neţi de capital, într-un fel repetând experienţa unor economii asiatice după criza din 1997-1998. "Cât de firească este o asemenea ipostază este de discutat. Deoarece exportul de capital poate avea suflu dacă are la bază dezvoltarea continuă de avantaje competitive, câştiguri de productivitate considerabile. Dar pentru ţinta de acum, de intrare în ERM2, această situaţie pare să fi ajutat. Trebuie spus însă că plecarea de resurse din cele două economii era inevitabilă în condiţiile în care există investiţii străine importante, care înseamnă repatriere de profituri; este aici o diferenţă faţă de economiile asiatice care au încercat să stimuleze exporturile, să construiască avantaje competitive şi să acumuleze rezerve valutare prin menţinerea unor cursuri de schimb subevaluate în mod deliberat, ceea ce este greu de practicat în condiţiile Pieţei Unice din UE", subliniază Dăianu.

Potrivit acestuia, Bulgaria şi Croaţia au intrat în MCS2 şi este de văzut cât timp vor funcţiona în acest regim. Cele două ţări au de întreprins în continuare paşi care privesc legislaţia contra spălării de bani, convergenţa juridică, guvernanţa întreprinderilor de stat, mediul de afaceri etc.

"România a reiterat dorinţa de aderare la zona euro prin programul de convergenţă adoptat de Guvern în 2020, ceea ce înseamnă intrarea în prealabil în MCS2. Dar atât timp cât nu vom pune ordine în finanţele publice, nu vom găsi mjloace să avem deficite externe mai mici, un dialog concret cu BCE şi CE este dificil. Avem şi povara şocului pandemiei şi nu ştim care vor fi urmările concrete, într-o economie ce va fi slăbită mai mult timp chiar dacă va avea loc o revenire pe creştere. Trebuie subliniat că veniturile bugetare trebuie să crească şi pentru că şocuri vor mai fi (vezi si efecte ale schimbării de clima), ceea ce obligă la crearea de spaţiu fiscal, care acum este neglijabil", menţionează Daniel Dăianu.

Ce-i lipsește României pentru a adera la zona euro

Potrivit economistului, România nu mai respectă niciun criteriu de convergenţă nominală (cum au subliniat analize ale CE şi BCE in iunie a.c.), este singurul stat din UE supus procedurii de deficit excesiv (EDP), presiuni pe bugetul public sunt în continuare foarte mari. Şi sunt măsuri în alte domenii (de convergenţă juridică, funcţionare a sectorului public, etc) de realizat.

În opinia acestuia, dacă România vrea să facă pasul de intrare în MCS2 este obligatoriu să aibă o corecţie macroeconomică durabilă odată impactul pandemiei surmontat. Dăianu a mai spus că această corecţie implică, între altele, creştere de venituri bugetare (o bază de impozitare mai largă prin transparenţă, declararea tuturor veniturilor şi averilor, eliminarea de exceptări, combaterea fermă a evaziunii fiscale) şi raţionalizare de cheltuieli. "Cu absorbţie intensă de resurse europene putem sprijini reforme structurale şi corecţia macroeconomică necesară. Trebuie să limităm deficitele externe, să avem în vedere competitivitatea economiei, mai ales a sectoarelor de tradables", a mai spus Daniel Dăianu.

"De ce Bulgaria şi Croaţia au făcut (au putut să facă) acest pas şi de ce nu România? Răspunsul poate avea o formulare scurtă şi una mai elaborată. Răspunsul scurt este oferit de indicatori cheie: balanţe externe şi bugete publice pe un şir relevant de ani. Astfel, din 2013 Bulgaria a avut surplusuri de cont curent mărimea fiind de 4% din PIB in 2019 (de la deficite de două cifre înainte de 2009). Croaţia a mers pe aceeaşi linie începând cu 2014 având surplus de cca 3% în 2019 (de la deficite de două cifre înainte de 2009). Privind bugetul public, acesta a fost în Bulgaria cu surplus de cca 2% din PIB în 2019, în timp ce în Croaţia a fost în echilibru anul trecut", a adăugat economistul.

Potrivit acestuia, în 2019, deficitul bugetului public în România a fost de 4,3% din PIB (standarde ESA), iar deficitul de cont curent de circa 4,6% din PIB (drept însă că mult sub deficitele de două cifre din 2007-2008, când economiile din Est fuseseră prinse în vria creditării cu intrări mari de capital extern). Deficitul primar şi deficitul structural al bugetului public în România au fost între cele mai adânci din UE în 2019. În plus, există presiuni mari de cheltuieli permanente pe buget.

Cu asemenea date orice discuţie de intrare în ERMII pentru România era un demers lipsit de credibilitate. De remarcat ca toate economiile nou intrate în UE începând cu 2004 şi care nu fac parte din zona euro au cifre mai bune decât România la indicatorii menţionaţi. România stă bine la datoria publică (cca 35% în 2019, faţă de 20% în Bulgaria şi peste 75% din PIB în Croaţia).

Totodată, raportul de fundamentare şi planul de acţiune care îl însoţeşte fac recomandări privind nevoia de a reduce deficitele pentru a avea şanse de intrare în MCS2 şi de aderare. "Planul ar fi trebuit să înceapă să fie pus în aplicare din 2019. Din păcate, cele două documente au rămas mai mult un exerciţiu de diplomaţie publică; câştig de cauză au avut în schimb iniţiative cu implicaţii nefaste asupra bugetului public şi altor criterii de convergenţă cu zona euro", consideră Daniel Dăianu.