Bancile private, in esenta lor, sunt institutii de credit care urmaresc maximizarea profitului. Ele functioneaza ca organisme ce intermedieaza servicii in sistemul monetar, cu pasive si active. De aceeam, pentru atragerea investitorilor, insitutiiile financiare ofera produse si servicii diferite.

Cand ne gandim la scopul unei banci trebuie sa avem in vedere faptul caacestea sunt insitutii private care urmaresc obtinerea profitului si nu facilitarea accesului populatiei la sistemul de plati. De actele de caritate nici nu poate fi vorba. Pe scurt, principalul lor obiectiv este acela de a produce bani.

De cele mai multe ori, cele doua directii nu intra in conflict, dar in unele situatii riscurile asumate de banci pot pune in pericol functionarea sistemului. In ciuda imaginii proaste a institutilor de credit, serviciile comercializate de acestea au avut, de cele mai multe ori, un impact pozitiv asupra societatii globale.

Conturile bancare, cardurile de credit, cardurile de debit, serviciile de investitii, serviciile de hedging etc. sunt elemente care contribuie la stabilizarea unor institutii monetare sigure si stabile.

Daca luam in considerare faptul ca banii sunt un instrument financiar, un construct social, atunci bancile sunt cele care au inaintat produse si servicii care sa ajute la facilitarea utilizarii acestui instrument, scrie Business Insider.

Daca ne gandim ce presupune munca pe Wall Street, observam ca traderii americani nu au drept scop crearea locurilor de munca pentru sectorul privat. Singura lor preocupare este sa genereze profit pentru corporatiile in care lucreaza. Acesta este esenta bankingului privat, generarea profitului.

Bancile au un rol unic in sistemul capitalist de astazi. Nu sunt motorul capitalismului, ci reprezinta uleiul din care asigura o functionare corecta, lenta. In momentul in care bancile de dimensiuni mai mari intreprind actiuni care le ameninta functionarea, elemente din sistem incep sa functioneze incorect. 

Cand aceste greseli capata proportii catastrofale, prin contagiune se ajunge la dereglarea intregului sistem, care apoi necesita o interventie pentru a se echilibra, dupa cum s-a intamplat si in debutul criei financiare, in octombrie 2008.

De exemplu, cand o banca acorda o ipoteca, foloseste o perspectiva pe termen lung si prognozeaza rezultatul. Noteaza riscul de credit si evalueaza clientul drept un potential element, generator de profit pentru actionari.

Bancile se bazeaza foarte mult pe analiza riscului. O institutie de credit responsabila gestioneaza riscurile, intelegand cum diferite componente ale afacerii pot ameninta stabilitatea intregii companii.

Acestea fiind spuse, ajungem la concluzia ca bancile cu probleme nu au analizat corect managementul riscului. Iar asta se intampla frecvent. Investitorii, oamenii, in general, sunt irationali, ineficienti, deloc bine pregatiti in analizarea riscurilor asociate unui sistem dinamic complex.

Analizata dintr-o perspectiva sociala, discutia este una extrem de interesanta. “Banii reprezinta un construct social, sunt instrumente care ne ajuta sa atingem anumite obiective in societate. Ei nu se pot castiga decat in cadrul societatii”, puncteaza Business Insider.

Bancile, ca ofertanti de imprumuturi, reprezinta o cale prin care oamenii care nu au resursele necesare pot sa le obtina. In schimbul finantelor, clientii sunt obligati sa plateasca o taxa, o dobanda. Daca nu s-ar practica rata dobanzii, cererea pentru  imprumuturi ar creste foarte mult. De asemenea, daca bancile ar folosi standarde joase pentru facilitarea creditelor, atunci nu vor mai putea analiza corect riscurile. Vor oferi bani persoanelor care nu isi vor putea respecta indatoririle, ajungand, astfel, sa puna in pericol viabilitatea sistemului monetar.

Mai mult, obtinerea creditelor este un privilegiu, nu un drept. Bancile distribuie contructul social care uneste societatea. Asadar, trebuie sa intelegem ca, desi bancile urmaresc obtinerea profitului, ele reprezinta alternativa preferata a unui sistem controlat de guvern.

In ceea ce priveste scandalul de la JP Morgan ori debutul crizei in 2008, vina apartine tuturor partile implicate.  Proprietarii de case au fost lacomi, dar si bancile s-au grabit sa transforme surplusul de cerere in castiguri mai mari pe o actiune.

Daca bancile ar reprezenta „uleiul” care ajuta „motorul” economiei globale sa functioneza, atunci ar trebui sa fie o componenta atent monitorizata, care sa respecte reguli stricte. In ciuda ultimelor schimbari, aceste caracteristici nu sunt inca respectate. Ca rezultat, oamenii continua sa creada ca baza sistemul  capitalist este corupt, cand de fapt utilizatorii, in lipsa de informatii, au abuzat de sistem.

In concluzie, elementul gresit din aceasta ecuatie consta in interpretarea gresita a banilor ca instrument si modul in care clientii sunt influentati de sistemul bancar modern.

„Le-am permis atat creditorilor cat si debitorilor sa abuzeze de acest construct social”, noteaza site-ul american. O supraveghere indeaproape a institutiilor bancare nu contribuie neaparat la rezolvarea problemelor actuale, dar poate preveni eventuale erori.