Decizia e similara. Lehman a fost perceputa ca fiind prea "dificil" de salvat; de fapt, prea putini si-au dorit cu adevarat s-o ajute si sa nu uitam ca Lehman platea un premium semnificativ pentru finantare, de +100/200 bps intr-o singura saptamana, mult inainte de 2008, arata Jakobsen. 

Lehman a avut un leverage de 30/35x pe balanta, iar datoria Greciei are o expunere similara. 

Riscul moral este de asemenea similar si apare intr-un cadru macroeconomic dominat de prudenta caracterizata prin dorinta de a mai trage un pic de timp. Lucru care, in opinia mea, nu functioneaza niciodata. 

"Planul Fed, legat de Lehman Brothers, a fost de a mai trage un pic de timp - acesta a fost planul A, in timp ce planul B a fost reprezentat de solutii de tip "morcovul din varful batului". Cand acestea s-au dovedit inutile, am avut planul C - panica, apoi niciun plan. Lehman nu a avut niciun plan, la fel Grecia. Si, a nu avea un plan nu e un plan, dupa cum putem lesne vedea. Avem dificultati in administrarea miscarilor non-liniare din piata, la fel patim si cu speranta si credinta. Dar, din nou, dati-mi voie sa afirm ca cel mai mare risc este un VaR (valoare la risc) umflat. Acesta va produce consecinte in mod neintentionat si indirect, cum a fost agitatia de ieri a titlurilor de stat din Bulgaria si Romania, defaultul probabil din Puerto Rico si un euro mai scump. Esecul de a securiza o intelegere de ultim moment se va traduce printr-o cadere cu inca 3-5% a indicelui DAX si vom asista la o explozie a riscului de creditare in zona noilor membre UE: Romania, Bulgaria, Croatia si Ungaria. Chiar si Polonia va simti un pic de vant potrivnic", comenteaza Jakobsen.