Fabrica de ulei Argus a fost infiintata in 1943 de un grup de intreprinzatori, in zona Obor din municipiul Constanta. Acestia au cumparat-o din Botosani, au adus-o in Constanta, bucata cu bucata, au montat-o acolo si au pus-o in functiune. Locul ales era avantajos pentru ca pe actualul bulevard Alexandru Lapusneanu, aflat in imediata apropiere a fostei fabrici, era o linie ferata, iar zona era destul de aproape si de port.

Odata cu nationalizarea, in 1948, denumirea fabricii, S.A.R Argus, a fost schimbata in "Intreprinderea de Ulei Constanta", unitatea functionand sub acest nume pana la caderea regimului comunist, iar dupa 1990 a revenit la vechiul nume, cel de Argus.

Directorul tehnic al Argus, Sabin Robu, care lucreaza la fabrica de ulei din 1990, spune ca in 1968 a inceput o investitie pentru construirea unei fabrici moderne, cu capacitate mai mare, la adresa la care Argus se gaseste si astazi, in strada Industriala numarul 1, iar cele doua unitati au functionat impreuna pana in anul 1980, cand vechea unitate a fost dezafectata.

"Constructia unei fabrici mai moderne in perimetrul care astazi se numeste Zona Industriala a inceput in 1968. Asa era conceput inainte, ca fiecare regiune sa aiba o fabrica de ulei, de bere, de paine, si toate acestea au fost ridicate in aceasta zona in perioada aceea", mai spune directorul tehnic al Argus.

Dupa construirea noului sediu toate echipamentele pentru dotarea noii fabrici au fost importate de la firme din Vest si au fost folosite mai bine de 30 de ani, o parte dintre acestea regasindu-se si astazi in dotarea fabricii.

"Cand a fost facuta fabrica era o deschidere spre Vest si mare parte din echipamente au fost importate de acolo. Astfel, tot ce tine de partea de rafinare si extractie a fost importat de la o firma din Belgia, mare proiectant de tehnologii si instalatii pentru industria uleiului. Partea de rafinare si extractie si partea de prelucrare bruta au fost luate din Elvetia, iar presele erau Krupp. Echipamentele au ramas pana in 1990, o parte dintre acestea inca mai sunt, altele s-au schimbat, de exemplu, presele au fost inlocuite cu unele adaptate de industria noastra", afirma directorul tehnic.

Iancu Goga, coordonator la Biroul Productie, angajat al Argus din 1988, spune ca inca se mai folosesc vechile instalatii pentru presare si prajire, dupa ce au fost supuse unor reparatii capitale, in timp ce echipamentele folosite la rafinarie si imbuteliere au fost inlocuite cu unele moderne. Tot el isi aminteste ca au fost probleme cu echipamentele achizitionate la inceputul anilor '70 si dupa anii ’80, cand nu mai erau importate piese de schimb si utilajele incepusera sa se deterioreze.

"Cu timpul, au inceput sa se uzeze multe echipamente. Este adevarat ca pana in anii ’70 au fost realizate multe investitii, dar pana in 1990 putine echipamente au fost modernizate. Unele dintre ele incepusera sa fie depasite, iar eficienta lor nu mai era ca la inceput. Prin anii ’80 apareau tot felul de probleme, nu se mai importau utilaje noi, nu aveam cu ce sa inlocuim piesele defecte. Unele au fost adaptate de industria romaneasca, dar nu prea erau de calitate si din acest motiv aveam opriri dese pentru lucruri marunte. Lucrul bun dupa 1990 a fost ca ni s-a permis sa luam piese de schimb si am putut remedia problemele, iar ulterior am putut moderniza echipamentele", a mentionat Iancu Goga.

Citeste continuarea reportajului pe www.mediafax.ro.