Pentru a limita răspândirea pandemiei, din 16 martie 2020 autorităţile de la Bucureşti au impus suspendarea graduală a majorităţii zborurilor comerciale către şi dinspre România.

Din cauza interzicerii zborurilor şi a restricţiilor de călătorie în alte state, companiile aeriene care operează pe aeroporturile regionale româneşti şi-au redus gradual cursele aeriene programate, culminând cu până la oprirea totală a operaţiunilor lor, în 25 martie 2020.

Până în 17 iunie 2020 nu au avut loc zboruri comerciale internaţionale pe aceste aeroporturi, astfel încât traficul de pasageri a fost aproape de zero. Operaţiunile de trafic aerian au început să fie reluate din iulie 2020

Conform schemei, de care vor beneficia operatorii aeroporturilor româneşti cu un trafic anual de pasageri între 200.000 şi trei milioane, autorităţile de la Bucureşti vor putea compensa acele aeroporturi pentru pierderile nete suferite în perioada 16 martie - 30 iunie 2020, din cauza măsurilor restrictive asupra serviciilor de transport aerian intern şi internaţional implementate de România şi de alte ţări.

Sprijinul public va lua forma granturilor directe, precizează Comisia Europeană.

Comisia Europeană a evaluat măsura conform cu Articolul 107(2)(b) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFEU), care permite Executivului comunitar să aprobe măsurile de ajutor de stat acordate de statele membre pentru a compensa anumite companii pentru pagubele directe provocate de evenimentele excepţionale, cum ar fi pandemia de coronavirus.

Comisia Europeană a constat că măsura va compensa paguba care este direct legată de pandemia de coronavirus şi că măsura este proporţională, deoarece compensaţia preconizată nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru repararea prejudiciului.

Pe această bază, Comisia a aprobat măsura în temeiul normelor UE privind ajutoarele de stat.

În temeiul Orientărilor Comisiei privind ajutoarele de stat pentru salvarea şi restructurarea întreprinderilor, statele membre pot să sprijine întreprinderile aflate în dificultate, cu condiţia, în special, ca măsurile de sprijin public să fie limitate în timp şi ca amploare şi să contribuie la realizarea unui obiectiv de interes comun. Ajutorul pentru salvare poate fi acordat pentru o perioadă de maximum şase luni, timp în care compania să găsească soluţii de ieşire din situaţia de urgenţă.