Conform documentului, citat de Agerpres, în ultimii 40 de ani, numărul persoanelor cu vârsta peste 65 de ani raportate la 100 de persoane cu vârsta activă (20-64 de ani) a urcat de la 20 până la 31 de persoane.

În plus, până în 2060 acest număr se va dubla, ajungând la 58 de persoane cu vârsta de peste 65 de ani raportate la 100 de persoane cu vârsta activă.

Fenomenul de îmbătrânire a populaţiei se va manifesta deosebit de rapid în Grecia, Coreea de Sud, Polonia, Portugalia, Slovacia, Slovenia şi Spania, în timp ce în Japonia şi Italia vor rămâne printre ţările cu cele mai îmbătrânite populaţii.

"Reformarea politicilor în domeniul pensiilor în ţările OECD în ideea reducerii decalajului între muncitorii standard şi non-standard în termeni de acoperire, contribuţii şi beneficii este esenţială", a declarat secretarul general al OECD, Angel Gurria.

"Putem înţelege că unele ţări ar dori să revină asupra unor măsuri nepopulare adoptate în contextul de criză", a recunoscut economistul OECD specializat pe pensii, Hervé Boulhol. Însă acesta a tras un semnal de alarmă faţă de tentaţia relaxării financiare, deoarece măsurile de corectare adoptate "au relevat deseori slăbiciuni structurale iar măsurile care au fost adoptate vizau contracararea unor tendinţe pe termen lung, în special demografice, care nu au încetat", a explicat Hervé Boulhol.

OECD a criticat în special regimurile de pensii speciale care există în Franţa. Guvernul francez a promis că viitorul sistem universal de pensii pe bază de puncte va simplifica sistemul actual considerat mult prea complex, în condiţiile în care există 42 de regimuri distincte de pensii.

"Toate ţările practică regimuri speciale de pensii pentru militari, pompieri, şi uneori pentru poliţişti. Însă pentru tot ceea ce reprezintă transporturi, căi ferate, transporturi publice, industria gazelor, încep să dobândească o anumită particularitate", susţine Hervé Boulhol.

Potrivit OECD, tranziţia la un nou sistem de pensii se poate face fie printr-o reformă brutală, cum a fost cazul în ţările baltice, fie pe o perioadă de 10-15 ani cum a fost în Suedia, Norvegia sau Polonia, fie pe o perioadă foarte lungă cum este cazul în Italia.

De asemenea, raportul OECD susţine că formele atipice de ocupare (liber profesionişti, muncitori cu contract temporar şi în regim part-time) reprezintă în prezent mai mult de o treime din persoanele ocupate în ţările OECD. Munca în regim part-time este de trei ori mai frecventă în rândul femeilor decât în rândul bărbaţilor iar liber profesioniştii sunt mai răspândiţi în rândul muncitorilor în vârstă.

"Regimurile de pensii obligatorii şi facultative trebuie să facă eforturi pentru a acorda acelaşi tratament muncitorilor liber profesionişti precum cel de care beneficiază muncitorii salariaţi", susţine OECD. Însă această tranziţie este mai dificil de realizat în Franţa, Germania, Italia sau Olanda unde rata de cotizare variază considerabil de la o categorie de liber profesionişti la alta, în timp ce în aproximativ jumătate din ţările OECD liber profesionişti sunt supuşi aceleaşi rate de cotizare ca şi salariaţii.

Înfiinţată în anul 1961, OECD joacă un rol de consiliere pentru guvernele ţărilor puternic dezvoltate, în materie de politică economică, socială şi de guvernare. Cele 36 de state membre OECD deţin împreună aproximativ 60% din economia mondială, 70% din comerţul mondial şi 20% din populaţia lumii.