România are cel mai mare risc de sărăcie la persoanele ocupate din UE, fiind urmată la distanţă de Grecia (14,1%), Spania (13,1%), Luxemburg (12%), Italia (11,7%) şi Bulgaria (11,4%).

La polul opus, cel mai mic risc de sărăcie în rândul persoanelor ocupate se regăseşte în Finlanda (3,1%), Cehia (3,8%), Belgia (4,7%) şi Irlanda (4,8%).

Datele Eurostat mai arată că, la nivelul UE, riscul de sărăcie la persoanele ocupate a crescut constat în ultimii ani, de la 8,3% în 2010 la 9,6% în 2016.

Această tendinţă de creştere s-a înregistrat în majoritatea statelor membre, cele mai mari creşteri fiind înregistrate în Ungaria (de la 5,3% în 2010 la 9,6% în 2016, creştere de 4,3 puncte procentuale), Bulgaria (creştere de 3,7 puncte procentuale), Estonia (3,1 puncte procentuale), Germania (2,3 puncte procentuale), Italia şi Spania (ambele cu o creştere de 2,2 puncte procentuale).

Doar în nouă state membre UE riscul de sărăcie la persoanele ocupate a scăzut în 2016 comparativ cu 2010, cele mai mari progrese fiind înregistrate în Lituania (de la 12,6% în 2010 la 8,5% în 2016, scădere de 4,1 puncte procentuale), urmată de Danemarca (scădere cu 1,2 puncte procentuale), Letonia (1,1 puncte procentuale) şi Suedia (1,0 puncte procentuale).

Riscul de sărăcie la persoanele ocupate este influenţat foarte mult de tipul de contract de muncă: acest risc este de două ori mai mare pentru cei care lucrează în regim part-time decât cei care lucrează full time şi de aproape trei ori mai mare pentru cei care au locuri de muncă temporare decât cei cu locuri de muncă permanente.

Repartiţia pe sexe arată că bărbaţii ocupaţi au un risc mai mare de sărăcie decât femeile ocupate, 10% respectiv 9,1% în UE, în timp ce în România riscul este mult mai mare, 21,5% în cazul bărbaţilor respectiv 15,2% în cazul femeilor.