Este al şaptelea trimestru consecutiv în care România înregistrează cea mai mare creştere anuală a costurilor cu mâna de lucru din UE, chiar dacă este vorba de un ritm de creştere mai mic decât avansul anual de 16,5% înregistrat în trimestrul al treilea şi avansul de 18,6% din trimestrul al doilea.

Costul orar cu mâna de lucru cuprinde costurile cu salariile şi costurile non-salariale, precum contribuţiile sociale plătite de angajatori. În România, costurile salariale au înregistrat o creştere anuală de 14,2% în trimestrul patru, iar costurile non-salariale au înregistrat o creştere anuală de 14,5%.

Avansul costurilor cu forţa de muncă în România s-a produs în principal pe fondul creşterii cu 20,8% a costului orar al forţei de muncă în sectorul de non-business, la care se adaugă o creştere de 12,2% a costului orar al forţei de muncă în sectorul de business, în ambele cazuri fiind vorba de creşteri mult peste media europeană, 1,9% respectiv 2,6%. Pe sectoare ale economiei, în România costul orar cu forţa de muncă a crescut cu 12,8% în industrie, cu 12,4% în sectorul serviciilor şi cu 7,7% în construcţii.

Potrivit datelor publicate anterior de Institutului Naţional de Statistică, costul orar al forţei de muncă în formă ajustată (după numărul zilelor lucrătoare) a crescut, în trimestrul IV din 2017, cu 1,29% faţă de precedentele trei luni şi cu 14,29% comparativ cu acelaşi trimestru al anului anterior. În formă brută (neajustată), variaţia costului orar al forţei de muncă a avut o tendinţă similară cu forma ajustată (2,37%, respectiv 15,65%).