Internarea de o zi, adica cea de 12 ore, e valabila in cazul bolnavilor care au nevoie de un tip de anestezie si de supraveghere medicala cum ar fi de pilda cei care fac chimioterapie sau o examinare colonoscopica. Cine nu se incadreaza va fi tratat in ambulatoriu.

In cazul internarii continue, cea care se intinde pe mai multe zile, lucrurile sunt si mai clare: medicii care decid ca bolnavul trebuie sa ocupe un pat de spital trebuie sa demonstreze ca au fost epuizate toate celelalte metode de tratament.

Concret, pentru 300 de diagnostice pentru care oamenii erau obisnuiti sa se trateze in spital vor trebui sa mearga la policlinici si la medicii de familie.

"Am gasit situatia in care pacientii erau internati prin urgente care nu apareau consulati la urgente cel mai probabil cunostinte de-ale medicilor care nu au mai mers la medicul de familie si s-au internat direct" a povestit presedintele CNAS.

Spitalul ar trebui sa devina, cu alte cuvinte, ultima poarta de acces in sistem. Nu de alta dar am ajuns sa cheltuim 8,2 miliarde de lei, adica 35% din bugetul total alocat sanatatii doar pe internari. De multe ori in mod nejustificat, aberant sau chiar ilegal. Unele spitale, de exemplu, au umflat nota de plata catre CNAS cu diagnostice mult mai grave ca in realitate.

"O sa pun politia pe voi, furati, furati! Nu sunt banii vostri de acasa, sunt banii contribuabililor", a promis Nicolaescu.

Ministrul Sanatatii se refera aici la cei care inventeaza internari pentru pacienti inexistenti sau care exagereaza gravitatea unor boli ca sa justifice internarea unor pacienti cu saptamanile.

Pe de alta parte, reprezentantii sindicatelor se tem ca reducerea numarului de internari in spitale va avea ca rezultat reducerea dramatica a personalului medical. Asta in conditiile in care deja 14 mii de cadre medicale au ales deja sa munceasca in strainatate.